O premiera si o reusita - Cupa Emmeduesport, Ploiesti

Cum bugetul e redus rau ca urmare a mutarii la casa cea noua, am fost nevoiti sa renuntam la deplasarea costisitoare la Hercules Maraton, cu mare parere de rau. Dar, ca si o consolare, am gasit ceva bun de facut mai aproape de casa: cei de la Conpet din Ploiesti au hotarat sa organizeze un mare eveniment: Cupa Emmedue la ciclism.

Nu e prima editie, dar e prima data cand, pe langa maratonul de MTB, a fost adauagata si o cursa de sosea. Da, o cursa de sosea adevarata, cu catarari dificile, cu drumuri judetene minunate. Nici acum nu imi vine sa cred ca cineva a reusit, in Rromania, sa convinga autoritatile ca pe drumurile publice e loc si de un concurs de ciclism. Ba mai mult, au reusit sa ii convinga si sa astupe gropile din asfalt special pentru eveniment. Asa ca o sa iau pe rand la analizat cele doua zile de concurs.

Ziua 1 - etapa de sosea, 100 km

Organizatorii ne-au pregatit un traseu superb, cu primii 30 km de semi-plat de incalzire rulati in pluton dupa masina de politie, urmati de un traseu valurit, cu 2 catarari mari si foarte inclinate, cu multe bucati de peste 10%, prima la Calugareni si a doua, pe care a fost si finalul, la crama Seciu. Plus inca o catarare mica de vreo 15 % undeva spre finalul traseului, numai buna de rupt ficatii,

Cum spuneam, concursul a inceput in pluton, unde am nimerit in fata, langa "vedete", imediat in spatele unei Octavia de la organizatori condusa de unu' care nu cred ca a fost vreodata pe bicicleta si care punea frane tot timpul - mare lucru ca nu s-a accidentat nimeni in pluton.

Apoi, undeva dupa Urlati, s-a facut o regrupare sa se adune lumea si s-a dat startul. Dupa un pic de fals plat au inceput direct urcarile, iar cea de la Calugareni, mai ales in regim de concurs, nu e foarte usoara.

M-am descurcat binisor, fiind cumva domeniul meu preferat. Am depasit destul de multi concurenti. Apoi a urmat coborarea destul de extrema, asfaltul fiind cam aspru si plombele de la gropi cam inalte (dar tot mai bine decat gropile care erau inainte de asfaltare). Ce sa zic, e greu de povestit un concurs de asfalt. Am tras singur pana la urcarea mica si abrupta, dupa care m-am lipit de un grup de inca 3 concurenti cu care am mers in pluton si am tot schimbat trena pana la baza catararii de la Seciu. Acolo, unul dintre ei mi-a cam luat-o in fata, pe restul i-am mai luat eu un pic. Oricum, nesemnificativ dupa parerea mea. Am trecut finish-ul in catarare cu un timp de 3:26:32, pe locul 31 la general si locul 5 la categoria mea de varsta.

Ce ma incanta e ca am scos cu vreo 15 minute mai putin ca si castigatorul de la amatori, Maus, si vreo 24 mai prost decat campionul national Frunzeanu Marian, de la Dinamo-Scorseze. Eu zic ca nu e rau pentru inceput.

Pozele sunt facute de Sandulescu Bogdan, caruia ii multumesc mult pentru multitudinea de instantanee pe care mi le-a facut. Din pacate, n-am gasit nici o poza cu mine din a doua zi:

Ziua 2 - etapa de MTB, 70 km


Dupa exaltarea primei curse adevarate de sosea, duminica, am revenit pentru o cursa pe care am cu ce sa o compar: maratonul de MTB. Si trebuie sa spun ca organizatorii au stors tot ce s-a putut din dealurile alea ca sa faca un traseu de concurs superb, ciclabil 99%, dar si foarte solicitant. Deci, pentru un maraton de deal, nota 10 pentru traseu - multe urcari si coborari, unele destul de dificile, in succesiune rapida:

Doar ca pentru mine concursul nu a mers ca pe roate: a fost unul in prima faza cu mare ghinion, apoi cu si mai mare noroc.

Daca dupa ce pe prima bucata de off-road am luat un sant si am zburat artistic (zic cei ce au vazut faza) peste cap si mi-am rupt un bar-end care mi-a si tras o taietura la mana si m-a umplut de sange, nu mult mai incolo, langa crama Seciu, mi-a cedat surubul de la tija de sa, asa ca multi concurenti, pret de vreo 10 minute, au putut sa ma admire langa o balta studiind bicicleta in cautare de un surub mai putin important care sa-l pot folosi, dar bicicleta nu mai are nici un surub asa de lung si de gros...

Asa ca, dupa vreo 10 minute, am zis ca n-are rost sa stau ca prostul sa ma uit la ea si am luat decizia idioata sa continui traseul in mod trial, fara sa, ca tot ajung pana seara la sosire. Si nu pot sa nu recunosc ca ma gandeam ca poate primesc si eu un premiu special, acolo, o sticla de vin :)) Si aici intervine norocul: dupa o urcare pe asfalt pana la PA de la crama si vreo 2-3 km de coborat prin padure, ma intalnesc cu Zaco, care imi zice ca a cazut urat si abandoneaza. Evident, imi fuge privirea la tija lui de sa pe care o masor ochiometric: incredibil, dar e de 27,2 si mi-e buna. Zambesc prelung si il conving sa mi-o ofere imprumut, asa ca am continuat concursul asezat cu fundul intr-o sa Fizik pusa pe o tija K-Force care impreuna fac cat toata bicicleta mea. Mersi mult inca o data si pe aceasta cale!!!

Astfel, mi s-a dat ocazia sa recuperez din locurile pierdute, tragand pentru asta pana la final, unde am ajuns dupa 4:09:04 h, pe locul 29 la general si locul 9 la categoria mea. Am observat ca imi plac mult concursurile cu probleme tehnice, pentru ca ma motiveaza sa trag tare sa recuperez, chiar daca nu o sa stiu niciodata altfel ce timp as fi scos...

In fine, mai multe poze si rezultatele finale se pot vedea pe pagina concursului, iar traseele pe sports-tracker - sosea si MTB.