Primul meu podium (modest) la MTB - Sarulesti Bike Race + Sotrile dumincia

Asta-primavara, prin martie, studiind calendarul cu evenimente de pe Ciclism.ro, m-am oprit o secunda la luna iunie, am sunat-o pe Roxana si i-am zis: anul asta, o sa iau un podium la MTB. Era momentul in care am observat cursa Sarulesti Bike Race, care va avea loc in jurul unor lacuri din comuna cu acelasi nume, din judetul Calarasi, loc renumit pentru cei mai mari 7 crapi prinsi vreodata in lume, dar mai putin pentru sportul cu pedale. Ma asteptam sa vina putine vedete. Pana la urma, a fost si mai "bine" - a se observa ghilimelele.

Astfel, fiindca nu prea ne-am permis deplasarea la Maratonul Apuseni, sub vechea egida "mai bine-n satul tau fruntas, decat codas la oras", sambata asta m-am urcat in masina cu Sorin si Adi si am taiat-o pe autostrada A2 spre Fundulea si apoi spre Nana, pe un drum prin camp plin de noroi pe care masina mergea cum dorea ea. Am ajuns la o padurice, unde o mana de organizatori entuziasmati si o mana si mai mica de concurenti intrigati asteptau sa se intample ceva. Cum ne-am dat jos din masina, Sorin a zis: "hai baieti, ca a venit podiumul" - cata dreptate avea sa aiba... Atmosfera nu era chiar promitatoare si nu ne asteptam sa terminam ziua de pedalat cu zambetul pe buze.

Nu o sa insist mult. Ne-am inscris, apoi domnul Primar, foarte simpatic, ne-a explicat traseul. Am fost numai urechi, caci aveam o presimtire. Una buna de altfel. Ne-am aliniat la start, undeva pe la 20-30 de curajosi cred si am plecat. Eu am cazut urat de tot dupa 10 m, pe un noroi alunecos, mi-am pierdut computerul si mi-am umplut un picior de sange si unul de vanatai. Am sarit iute pe bicicleta si am recuperat rapid, instalandu-ma rapid in fata si, dupa ceva timp, regasindu-ma singur pe un drum in camp. Marcaje, evident, nema... In primul sat, mi se face semn pe unde sa o iau. OK, e bine. In al doilea sat, dau intr-o intersectie de 4 drumuri, dar pustiu. Nimeni, nimic, nici un marcaj. Incerc sa imi aduc aminte de ce ne-a zis primarul si incerc sa tin marginea lacului din apropiere. Drumul pe dealuri se transforma intr-un single-trail frumos de tot, care tot urca si coboara. Pana cand la un moment dat s-a terminat in niste balarii, unde am luat bicicleta in spate. Oups, nu cred ca e bine. Asta e, sentimentul sa fii primul si sa n-ai dupa ce sa te iei e cam ciudat. O tai prin balarii si ajung la un drum pe care mai merg, dupa care ma intalnesc cu unii, din spate. Se pare ca am ocolit ceva in plus. Ma intorc, aleg un drum pe malul celalalt al lacului, nici un semn, nimic. Dupa o agonizanta pedalare aiurea, cu Adi in spate, vedem un Logan cu primarul in geam. Il intreb daca e bine, zice ca da si ca suntem primii. OK, pai sa-i dam.

Mergem ce mergem printre araturi pe camp, cativa km, dupa care, inainte de un sat, vad un bidon Isostar pe jos. WTF? O fi de la unii care au venit la recunoasterea traseului.... Mai merg si un localnic imi striga "cinci"! Eu am numarul 5 de concurs, OK. Mai merg un pic si ajung la un CP unde niste fete imi arata sa fac stanga. Le intreb daca mai sunt altii in fata, imi spun ca sunt pe locul 5. 2xWTF! Si in fata apar doi concurenti, locurile 3 si 4, care pedalau asa, cam relaxat. Ii dau tare si trec repede pe langa ei. Undeva departe se mai vad doi, primele doua locuri. Ma tot intreb, ca tot suntem la balta "Unde-am gresit? Unde-am gresit?". Ii ajung si vad ca e Sorin si Bituleanu de la Felt. Trec pe langa ei, ceva mai greu, ca ei merg bine si ii intreb care e faza - imi spun ca sigur am facut eu ceva in plus. OK, ajungem la alt sat, alta intersectie de vreo 4 drumuri fara nici un semn si nici un om. Ma opresc, vin si ceilalti doi din spate si ne sfatuim: primarul a zis ca de aici iesim pe ceva DJ spart. Intreb o baba daca in fata ajungem la DJ, imi spune ca da, asa ca ii dau tare. Din DJ, inainte de autostrada, fac stanga prin camp (erau semne), ajung pe drumul de Nana pe unde am venit cu masina, merg pe ala. Se vede padurea cu finish-ul, trag tare desi nu e nimeni in spate. Inainte de finish, sunt directionat pe aratura, pe un drum care noroc ca era uscat, altfel era show. Ocolesc putin si trec linia de sosire undeva dupa cam 1:45 min, nu stiu timpul oficial. Dupa cateva minute apare Bituleanu si apoi Sorin. Asta am zis ca ar fi podiumul. Ne-am retras la o apa si o banana si apare si Adi, al 4-lea. Organizatorii mi-au recuperat din tufe computerul pierdut la start, super.

Ma povestesc cu baietii: ei au 36 km facuti, telefonul meu imi zice 42. Deci am facut 6 km in plus rataciti. La fel si Adi, care a fost cu mine.

Incepe premierea, unde primarul a adus steagurile NATO si UE din birou si s-a aranjat festiv cu banderola tricolora si o portavoce care stia singura sa cante "We are the champs!"

Cu surpriza, constatam ca organizatorii au pregatit doua categorii de varsta, sub 40 si peste 40, motiv pentru care podiumul la sub 40 am fost eu, Sorin pe 2 si Adi pe 3, iar Bituleanu a iesit pe 1 la peste 40. Haios. Prima mea cupa, castigata cu sudoare multa si cu absente multe ale concurentei. Dar totusi sunt fericit, am reusit sa recuperez handicapul de 6 km si sa imi indeplinesc cu brio planul vechi de cateva luni de a castiga la acest concurs...

La sfarsitul festivitatii, a inceput si furtuna. Nu ca e ceva deosebit, dar Bucurestiul ne-a asteptat cu atmosfera sa prietenoasa, ca sa incheiem extrem o zi de MTB intr-o zona surprinzator de frumoasa:

Una peste alta, am descoperit Sarulestiul, o zona mult mai curata si mai frumoasa de pedalat decat clasicele Cernica si Comana si, in plus, cu multe dealuri, drumul valurit de pe langa lacuri facand pedalatul mult mai placut. Uite cam asa arata traseul vazut pe harta, ce am facut eu (toate matzele alea din dreapta jos eu le-am facut in plus, trebuia mers direct):

Duminica m-am "relaxat" cu Adi si Nicu la o cursiera pe tura clasica Campina - Sotrile - Nistoresti - Secaria - Paltinu - Sotrile - Campina. Frumos ca de obicei, m-am simtit bine. Colegii la fel, pentru prima data pe acolo, au fost incantati. Adi a fost incantat si de cursiera (i-am imprumutat cursiera Roxanei).