Transalpin Bike, implicat pentru prima data

Transalpin Bike e concursul organizat de Paul, un om deosebit si ambitios, in zona montana din jurul celebrei deja sosele Transalpina. Un maraton montan, care urca la peste 2200 m, depasit la asta doar de On Top of the World, dar care nu e maraton. Asa ca se poate spune ca e maratonul care urca la cea mai mare altitudine in Romania. Dar asta vine cu un pret: acolo sus vremea e schimbatoare, lucru care s-a dovedit fatal anul trecut cand ne-a prins furtuna...

Anul asta am decis sa-l ajutam cat putem pe Paul cu organizarea. Asa ca am mers in zona si cu o saptamana inainte, ca sa stabilim exact traseul. Astfel, ziua de sambata mi-am petrecut-o cu Paul pe traseul de la tura scurta, unde am gasit o varianta de evitare la coborare a unei zone foarte nasoale, precum si o varianta de urcare mai buna decat cea de anul trecut. Mai mult, am modificat finalul la tura lunga cu o coborare grea si o urcare la fel, cu doar 1 km inainte de final. Multi mi-au mai umplut frigiderul la concurs... dar eu asa vad lucrurile. Un maraton de MTB trebuie sa fie greu pana la final. Mai ales la final. Pacat ca ruta era prin spatele pensiunilor si pe intrare erau destul de multe gunoaie.

Duminica am dat si eu o mica sosea din Ranca la Obarsie si inapoi, de dimineata devreme, la 7- super idee, la 9 eram inapoi sa beau o cafeluta...

A venit apoi si weekend-ul concursului. Nebunie totala. Sambata de dimineata am ajutat cu ce-am putut - pachete, inscrieri... Spre seara, am plecat cu Paul sa mai vedem o data marcajul pe coborare, sa mai punem niste benzi. Stupoare - din cele peste 30 de benzi puse de el in timpul saptamanii, daca mai ramasesera vreo 5. Noroc ca am marcat traseul ca lumea, cu sageti vopsite pe copaci. Am pus multe marcaje cu banda, am blocat drumurile gresite.... Ne-am intors dupa ora 9 seara, pentru sedinta tehnica.

Duminica am luat startul. Am mers bine, chiar daca plouase, nu era rau si eu eram in forma. Pe coborari ma simteam perfect. Dar... nu mult dupa ce prima coborare devenea mai provocatoare, pe dreapta era cazut Doddo, de la Sibiu, cu multi concurenti in jurul lui. Isi pierduse cunostinta, deci era rau. Acuma in calitate de organizator, am decis sa raman eu cu el pana vine Salvamont-ul, pentru ca ceilalti sa-si poata continua cursa. Intre timp s-a trezit si el, era lovit binisor la cap. A aparut si salvamontul destul de repede, dupa vreo 20-30 de minute, asa ca am putut sa-mi continui si eu cursa, desi printre ultimii. Nici n-am plecat bine, ca aveam pana. Am facut-o si pe aia, ajungand chiar ultimul.

Apoi am depasit cativa concurenti si am ajuns la prima intersectie mare. Stupoare! Benzile puse cu cateva ore inainte disparusera! Desi erau marcaje cu sageti, un grup mare de concurenti o luase gresit. M-am oprit si am strigat dupa ei.... La anu' trebuie pus un arbitru. Se vine cu viteza mare si lumea nu isi da seama ca trebuie sa paraseasca drumul principal fara banda de blocare...

In fine, restul concursului l-am continuat normal, cu mare placere, pe o vreme de exceptie. Nu am mai sesizat alte probleme. Am terminat pe locul 6 la categorie, la doar 22 de minute de podium, un rezultat de care sunt multumit, adica aveam sanse reale sa ies pe 3. Pana la locul 2 era mult mai mult insa.

Pe final, au mai fost mici probleme organizatorice, dar concursul s-a incheiat cu bine. Abia astept editia urmatoare unde sper sa pot sa ajut si mai mult cu organizarea.