Am luat startul prost, pe asfalt, urcarea pana la baraj la Vidraru fiind un fel de supravietuire. Doar dupa intrarea pe forestierul de pe malul drept al lacului mi-a mai revenit un pic suflul. S-a tras tare de la inceput, de-abia m-am abtinut sa nu trag si eu, dar s-a vazut: pe prima urcare serioasa am inceput sa depasesc lumea epuizata. Foarte repede, ne-am despartit de cei de la traseul scurt (care chiar a fost extrem de scurt) si am coborat in viteza jos in vale de unde incepea marea urcare de peste 20 km pana aproape la 2000 m sub creasta Negoiului. De aici a inceput si concursul meu. M-a ajuns Cosmin care a mers foarte bine. I-am dat tare, ma simteam in largul meu. Am depasit ceva lume imediat ce traseul a parasit valea si urcarea a inceput sa devina serioasa. Am trecut pe langa Marinica de la Merida care nu se simtea in apele lui. Sus, la CP-ul unde era Sorinescu, am aflat ca stau bine de tot, in primii 10 si ca ultimii sunt aproape, un baiat de la Geiger. I-am dat vana in sus pe o mica bucla care revenea tot la CP-ul lui Sorinescu. Pe baiatul de la Geiger l-am vazut aproape de varf unde era Doru si ne facea poze si m-am apropiat de el pe coborare, cu gandul sa-l ajung. Fix in CP am reusit sa il prind si am vazut ca era Fane 445, cu care am pedalat un pic impreuna. Fane e un ciclist extraordinar, dar a facut mai mult sosea si am reusit pe coborarile si urcarile mai tehnice sa ma distantez un pic de el. Noroc ca erau tehnice, ca daca nu cred ca n-aveam sanse. Din pacate, in CP-ul lui Corina Drosino m-am pierdut vreo 5 minute, iar Fane m-a ajuns. M-am distantat din nou de el profitand de niste coborari mai tehnice. In rest, nu m-am mai intalnit cu nimeni pe traseu pana la asfalt. Stiu ca in fata era Luci Marculescu, dar stiam si ca e la cateva minute. Trageam totusi, ca deh, e MTB si nu se stie niciodata, exista mereu o sansa. Luci in schimb, unul din arhitectii traseului, a facut o cursa de zile mari, n-aveam nicio sansa sa-l ajung. Nu stiam oricum pe ce loc sunt, ma gandeam ca nu e sansa, ca de obicei, de ceva podium. Greseam!
Pe asfalt insa, probabil datorita calitatilor mele mai slabe de coborator, m-a ajuns din urma Marinica. Isi revenise pana la urma. Mai era mai putin de 1 km din traseu, am incercat sa fug dupa el un pic, si el se uita disperat in spate. Am renuntat cam usor sa il urmaresc, stiind oricum ca e mai bun ca mine. Am trecut linia de finish la cateva secunde in spatele lui. Am aflat insa cu surprindere ca sunt pe 5 la general la amatori, Marinica pe 4 si Luci a venit al 3-lea. Din pacate insa, am aflat si ca toti erau de la categoria 30+, asa ca asta era si locul meu la categorie, 5. Oricum, cel mai bun rezultat al meu pana acum la MTB. Fane a venit si el dupa cateva minute, al 6-lea dar primul la categoria sub 30 de ani. Practic, desi am mers bine, chiar daca ma rataceam, nu cred ca aveam sanse sa-l prind pe Luci, dar am fost totusi aproape de podium, mai aproape ca niciodata la un concurs adevarat......
No comments:
Post a Comment