La Bran 21-24 iunie si Brasov XCM

 
Motto:

"Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc"

                          Ioan Nenitescu

Vineri seara tarziu in noapte debarcam la Pensiunea Cehov si la familia Trandafir - gazde minunate ca de fiecare data - dupa un ocol facut la Draganesti Olt sa il lasam pe Rares la parintii mei. Planul pentru acest weekend incepe cu o zi de biciclit de intrat in forma pentru concursul de xcm de la Brasov de duminica iar luni vrem sa dam o alergare in Bucegi. Sambata dimineata incepem tura chiar din fata casei urmam traseul cunoscut de acum doi ani si dupa coborarea la asfalt urcam in Magura pe un drum gasit in concediul din mai.

 Coboram in Zarnesti si ajungem acasa pe la ora 2 prin pasul Predelut.

Duminica mergem la Brasov pentru a lua startul la a doua editie a acestui concurs. Am reusit un timp de 3h:47 la tura scurta, locul 8 din 19 la categorie iar Horatiu 5h:48 locul 11 la categorie la tura lunga.

Pentru luni ne propunem o urcare pe Valea Gaura si coborare pe Ciubotea. Ion se ofera sa ne duca cu masina in Simon pentru a urca pe varianta mai scurta pana la stana din Gaura. Incepem urcursul prin padure sub auspicii sumbre. Cerul se innoreaza si pare ca vremea nu tine cu noi. Eu nu bag de seama si incerc sa tin pasul cu Horatiu, aflat cativa metri mai in fata si care vrea sa impuna un ritm mai alert. Revin in Bucegi dupa o pauza de mai bine de 3 ani - exceptie concursul Hit The Top 2013 . Aproape ca am emotii, Bucegii par mai semeti si mai frumosi decat ii stiam.  Continuam urcusul sustinut, trecem pe langa o cascada mica, continuam prin padure apoi pe o curba de nivel pana in prima poiana. Norii se lasa tot mai jos, stancile se pierd in ceata, noi inaintam in acelasi ritm incercand sa ne luam la intrecere cu vremea care pare din ce in ce mai amenintatoare.

 Trecem si pasajele cu lanturi iar o data ajunsi in ultima caldare vremea se dezlantuie. Tunetele si fulgerele devin amenintatoare, ploaia incepe fara sa ne lase timp de gandire. Ne luam pe noi gecile si facem o mica sedinta. Riscam sa urcam in creasta si sa incercam coborarea pe Ciubotea? Intre timp fulgerele care isi fac simtita prezenta tot mai aproape de noi ne conving ca nu are rost sa continuam asa ca o dam la vale pe unde am urcat.