Peripetii cu ciclocrosu' la Omu

A venit si ziua in care sa dau tura anuala de ciclocros la Omu' - anul acesta in doi, eu si cu maestrul Basso. CX-ul meu era proaspat venit de la Horia de la vopsit (cine vrea o bicicleta vopsita cu mana de artist poate sa apeleze oricand la el: http://www.horianitu.ro ) unde a stat ceva vreme, asa ca abia asteptam sa dau o pedala. Nu imi inchipuiam ca treaba o sa se termine destul de aventuros....

Astfel am pornit usor de la izvorul de la intrare din Sinaia pe asfalt spre Dichiu. Nu stiu de ce mergeam foarte greu, mult mai greu decat imi aduceam eu aminte. M-am oprit sa mai umflu rotile, nu stiam ce am. Doar la finalul zilei am realizat ca imi schimbasem intre timp pinioanele si acum nu mai aveam 32 pe spate ci doar 30, de acolo diferenta... Oricum, am urcat binisor. Basso a luat-o in fata de la Piatra Arsa si practic ne-am intalnit sus la Omu. Superb traseu, am simtit din nou adrenalina de a parcurge pe CX poteca de vara de deasupra Cerbului, am incercat din nou sa urc cat pot pe drumul bolovanos spre Omu. Am ajuns sus victorios, numai bine pentru o ciorba calda...

Apoi au inceput peripetiile. Am zis sa nu ne intoarcem tot pe la Babele, sa incercam altceva, asa ca am taiat-o pe creasta spre obarsia Ialomitei, nehotarati daca sa mergem pe la Batrana sau in jos pe vale. Pana la urma am carat biclele in spate pana la Mecetul Turcesc si de acolo ne-am pus pe ele pe un traseu super pana la ruptura de la cascada, unde le-am luat in carca din nou, la concurenta cu un cioban care cara in spate o oaie!!!

Odata ajunsi sub cascada, ne-am pus din nou pe bicle. Am coborat un pic si... stupoare. La primul deal, bicicleta mea pedala in gol.... Mai incerc de cateva ori, la fel! Clar, se dusese naibii butucul, respectiv clichetii din acesta. Basso era in fata, de-abia am ajuns la el cand am intrat pe forestier si i-am dat si lui vestea. Practic eram la Pestera, intr-o mare groapa, fara posibilitatea de a pedala. Alegerea era una si singura, nu prea aveam alte posibilitati: bicla in spate pana sus la Babele pe la Cimitirul Elefantilor, de unde e mai mult coborare pana in Dichiu si apoi in Sinaia. Lui Basso i-am zis sa o ia pe drumul normal, pe la Bolboci, sa ne vedem in Dichiu la cabana. Asa ca, incet-incet, am carat fieratania pana la Babele unde, dupa cateva vorbe cu alti ciclisti prezenti pe acolo, am luat-o la vale. Micile contrapante care sunt spre Dichiu le-am abordat cu viteza si am mai impins cu piciorul. Problema mai mare a fost de cand am ajuns jos in DN, unde e o urcare destul de maricica spre Sinaia. M-am tinut cu o mana, foarte acrobatic, de tija de sa a lui Basso care m-a remorcat pana in varf. La fel m-a remorcat pe DN1, sub privirile mirate ale soferilor, pana la masina, incheindu-se asa una din cele mai epice ture de bicla ever, adica asa cum trebuie sa fie o tura de ciclocros.