Ciucas Trail 2013, un concurs de care nu vreau sa imi aduc aminte

Probabil fiindca aveam chef sa alerg, alt motiv nu stiu pentru care m-am inscris din nou la maraton la Ciucas, desi stiam ca e un traseu care nu mi se prea potriveste, mult mai pe profilul meu fiind cel de semimaraton. Maratonul are prea multe bucati de alergat. Dar nu de aici a venit dezamagirea ci din prostia mea. Adica ce m-am gandit eu? Sa incerc un maraton fara betze.......... Cata minte sa am?

Antrenamentul cu o saptamana inainte in Bucegi, cu Eugen si Roxana, mi-a dat incredere in mine, am zburdat in sus pe Ialomita spre Omu fara betze, viteza maxima, simteam ca zbor. Dar na, 16 km e o poveste, un maraton e alta....

Ei bine, cum era de asteptat, a mers mult mai bine fara betze de la inceput, am alergat foarte bine primele doua dealuri, coborarile, simteam ca sunt in carti pentru un timp foarte bun, sub 5 ore. Dupa cum arata ceasu' urma sa ajung la cabana Ciucas sub 3 ore. Alergam bine, chiar daca pe coborarea in pasul Boncuta treceau unii pe langa mine de zici ca stateam pe loc. Am verificat, aveam 11 km/h, suficient dupa parerea mea, nu aveam nicio problema.

Toate bune si frumoase, am zburdat prin canion, la fel prin poienile din poteca de Cabana Ciucas.... pana cand muschii mei de la picioare efectiv au cedat total. Bai, deci au cedat, am luptat pe urcusul spre varf de parca jucam in alt film. N-am patit in viata mea asa ceva, sa simt oboseala in picioare la modul asta. Treceau unii pe langa mine de imi venea sa plang.... Nu mi-am revenit deloc pana la final. Am scos un pic peste 6 ore. Pe scurt, m-am enervat, m-am urcat in masina cu Eugen si am plecat jurand ca nu mai fac experiente din astea fara betze si ca la anu' ma duc la semi.