Review in Poiana Brasov la noul meu setup de schi

A inceput sezonul de schi!!! E drept, zapada e cam putina, nu poate fi vorba de schiat pe coclauri, dar cei de la Poiana Brasov ne-au facut o surpriza placuta si au reusit sa amenajeze la calitate buna doar din tunuri aproape jumatate din partii: Bradul (nu ca ne-ar interesa), dar si Sulinar, Drumul Rosu cu diverse variante si Lupului in jumatatea de sus sunt oficial deschise si in stare buna iar Subteleferic este preparata exceptand primul zid mai mare - se poate intra din Drumul Rosu.

Am fost in Poiana doua duminici la rand, una cu Dani Florea, una cu Adi Bresfeleanu si Catalin Tomcat. In ambele zile am facut trei urcari pe piei si trei coborari, acoperind in jur de 20 km cu peste 2000 m diferenta de nivel in fiecare zi, a doua tura ceva mai bogata decat prima.

Despre echipament, incepand din sezonul asta mi-am facut un setup usor orientat spre competitie.

Din diverse motive, la ora actuala e singurul echipament de schi functional pe care-l mai am. El se compune din:

Clapari Dynafit TLT5 TF - in mod normal au cam 1000 g, dar ai mei au peste 1200 fiind marimea 46
Schiuri Movement X-Fish de 162: 98/65/79, radius 24, ~720 g
Legaturi Dynafit Low Tech Radical, 190 g
Bete Movement X-Race Pro Alu de 135 cm
Piei de foca Pomoca Race si Geko Race fara lipici

Sincer, in fiecare etapa de achizitie am avut emotii mari ca nu fac ce trebuie, cu atat mai mult cu cat eu nu sunt tocmai micut la 85 kg (sau cat naiba oi mai avea ca iar am mai pus un pic pe burta). Astfel am avut mari emotii pana am reusit sa le pun pe toate la lucru serios, lumea in general e speriata si exista aceasta conceptie generala cum ca aceste echipamente usoare nu sunt de nicio treaba la coborare. Ei bine, nu e chiar asa, ba chiar dimpotriva.....

As incepe cu claparii, pe care ii am de ceva mai multa vreme si am apucat aproape un sezon pe ei.

La mers: Singurul cuvant care poate sa exprime senzatia mersului in TLT5 este fantastic! Nivelul de flexie a incheieturii este atat de mare incat nu ai deloc senzatia de clapari ci de bocanci, iar mica flexie a varfului ajuta la senzatia asta. Clapeta superioara deschisa permite suficient spatiu sa se desfasoare piciorul. Cand e nevoie de mers fara schiuri, talpa permite si o oarecare sensibilitate astfel incat simti un pic terenul prin ea. Aderenta e foarte buna. La concursul din Piatra Mare nu era zapada mai deloc si am fost nevoit sa cobor mai mult de jumatate din drum cu schiurile in spate. Cu TLT5 am alergat efectiv cot la cot cu cei in adidasi. Impresionant! Dar am si ceva negativ de spus, cu toate ca am termoformat ciorapul, undeva in zona superioara a labei am avut parte de doua puncte de presiune laterale destul de puternice, in zona unde incepe limba, puncte care s-au lasat greu, dupa multe ture, dar si acum se mai simt putin. Poate un boot-fitting mai serios le poate indeparta. S-au mai plans si altii de ele. Probabil ciorapul mai gros din TF-X e mai comod. Am mai auzit pareri cum ca shell-ul e foarte ingust: eu am un picior foarte lat, ma deranjeaza incaltamintea ingusta, dar acum nu am simtit nicio problema.

La conversie: Aici e punctul cheie al claparilor acestia. Impreuna cu Scarpa F1, ei au introdus ideea de a inchide clapeta de sus si de a bloca si claparul cu o singura miscare. Astfel, la TLT5, clapeta superioara, la inchidere, introduce un mic stut prin doua gauri, una in shell-ul exterior si una in cel interior, astfel acestea fiind fixate intre ele si claparul rigidizat. Din pacate, clapeta aia se inchide mai mereu peste pantaloni si stutul ramane in acestia, caz in care trebuie revenit si refacuta manevra cu pierdere mare de timp, practic e nevoie de pantaloni speciali de la Dynafit sau de atentie marita. De asemenea, power-strap-ul cu velcro, destinat de obicei imbunatatirii rigididatii la coborare, e foarte deranjant la conversie, se tot agata de toate, nu-l poti nici strange tare ca deranjeaza la urcare. Pe modelele superioare acesta nu exista si multi l-au taiat jos, e o idee buna in cazul in care te lasa mana sa bagi foarfeca in niste clapari de 400 de euro.

La coborare: Dupa greutatea mica si nivelul extraordinar de flexie la mers, ar fi de asteptat ca la coborare claparii sa fie praf. Ei bine, datorita sistemului ingenios de blocare, ce previne flexia in ambele directii, claparii se blocheaza perfect. Ei devin surprinzator de rigizi, mult peste orice alt clapar de tura incercat de mine, inclusiv unii zisi de freeride. Totusi, materialul plastic este destul de moale si, la un schiat agresiv, claparul flexeaza o idee si se simte moale. In plus, la primele ture cu el, am simtiti un pic zona de flexie din varf, simteam cum coboara si urca piciorul acolo cand aplicam presiune pe schiuri. Pe TLT6 s-a scos zona de flex. In cazul in care este nevoie de rigiditate mai mare, cum ar fi coborarea unor pante mai periculoase si abrupte sau schiatul cu schiuri de dimensiuni mai mari decat cele de tura, se poate folosi cu succes power-strap-ul si de asemenea si limba suplimentara care se introduce in clapar si rigidizeaza totul, as zice eu ca pe la un nivel de flex de peste 100. La TLT6 vin chiar doua limbi, una si mai rigida. Eu nu cred ca limba aia isi are sens la o tura, dar merita pusa daca de exemplu se schiaza cu ei pe partie. Ce ar mai fi este unghiul de inclinare a claparului blocat care este ceva mai puternic decat alti clapari de tura ce i-am incercat si care iti permite sa te lasi bine cu greutatea in fata.

Schiurile

Cu legaturile pe ele, cantarite, ajung la 900 g bucata si cu pieile puse fix 1 kg. Se mai poate reduce cu pret destul de mare inca in jur de 100 g din combinatia asta, eu am decis ca nu merita. Pentru cei mai putin familiarizati, aceste schiuri sunt concepute de competitie si in general nu prea exista mai multe lungimi, ele fiind facute de toti producatorii la minimul de lungime acceptat de Federatia Internationala de Schi-Alpinism. Practic, indiferent de marca schiului, toate sunt cam pe la 162 lungime (modelele de baieti, cele de fete sunt un pic mai scurte) si au cam aceleasi dimensiuni in latime - exista variatii de 2-3 mm. Ce difera este constructia, materialul, tehnologiile folosite....

X-Fish, ca de altfel toata linia X sunt din lemn cu insertii de carbon. Fish nu au rocker pe varf ca si alte modele (poate fi luat ca si un minus) dar au un varf special flexibil care le face sa stea la suprafata. Par destul de solid facute si au in varf gaura clasica alaturi de o fanta care permite montarea pieilor cu prindere race cu elastic.

La urcare: dupa greutatea lor, e clar, la urcare ele sunt raiul pe pamant. Dar totusi, exista si alte lucruri care le fac mai bune decat altele la aceasta indeletnicire. In primul rand raza de 24 le face sa fie mai stabile la deplasarile laterale pe pante abrupte inghetate, mult mai stabile fata de Random de exemplu care are o raza mult mai mica. Si suprafata mica le face sa fie un fel de Formula 1 al urcarii pe schiuri, problema fiind ca utilizatorul sa se ridice la nivelul lor. Tot aici mentionez ca lungimea este perfecta pentru a face viraje inguste fara sa iti dai cu un picior in altul si pentru a scoate focile fara sa iesi din legaturi.

La coborare: Aici ar zice multi ca ar fi o problema. Niste schiuri atat de mici si atat de usoare nu ar avea cum sa aiba performante la vale. Teoria asa ar fi, dar in practica aceste schiuri sunt niste mici minuni ingineresti. Astfel, ele reusesc sa se achite onorabil de datorie cam in orice conditii:

- pulver - aici, clar, nu ai cum sa beneficiezi de portanta unor lopeti speciale pentru asa ceva. In schimb, mici cum sunt, flexul mai moale al varfului le face sa iasa afara. Pana la urma schiorii stiu ca in pulverul ala perfect poti sa te dai si cu doua doage de gard, diferenta e pana unde te adancesti in zapada. Asta e, cu Fish te vei adanci ceva mai mult, dar asta nu inseamna ca nu te poti bucura de coborare. 

- crusta si zapada nasoala - ei bine, in crusta - spaima tuturor schiorilor - genul asta de schiuri ultra-usoare iti permit fara nicio problema sa adopti metoda virajului sarit. Nu o sa poti face carving pe crusta ca si cu schiurile de 120 sub talpa, dar vei putea sa le scoti afara cu o mica saritura in fiecare viraj fara nici cel mai mic efort

- partie batuta si gheata - gheata a fost mereu calcaiul lui Ahile pentru schiurile de tura fiind domeniul schiurilor grele de partie, care se aseaza bine si fac carving frumos. Fish surprinde placut si de data asta. Pe partie batuta, chiar si inghetata, canturile agata foarte bine si permit fara probleme viraje de tip carve. De asemenea, se poate rula cu viteza destul de mare, eu am atins spre 50 km/h fara frica. Intr-adevar, lungimea mica se face simtita, astfel ca ele au o mica instabilitate laterala, un mic tremurici, dar in momentul cand li se solicita sa vireze, o fac fara sa iti dea emotii. Pe gheata curata, canturile prind absolut acceptabil. Parca fuge un pic coada, dar nu cat sa iti dea emotii prea mari. Una peste alta, chiar poti sa te simti bine cu schiurile astea minimaliste si pe partie, chiar daca lungimea mica si lejeritatea isi pun o idee amprenta.

- culoar ingust: am apucat sa intru cu ele un pic si pe zona ingusta, pe valcelul de la Pilonul 2 de la Balea Cascada si, desi nu pot sa zic ca am o experienta deja cu ele in conditiile alea, pot sa spun ca una e sa virezi 162 cm pe zona ingusta si alta sa virezi 190 cm. Clar e mult mai usor sa te tii intre pereti sau intre conurile de avalansa.... si din nou e foarte usor sa faci viraje sarite si sa legi multe intre ele.

Legaturile:

Poate dintre toate piesele, la astea am avut cele mai mari emotii, respectiv la piesa de calcai de race. Legaturile sunt o combinatie intre fata de la Radical si spatele de la Race.

Partea din fata a Radical-ului este mult imbunatatita fata de vechile Speed si Vertical. Cea mai mare imbunatatire este montarea unor mici opritoare pentru talpa claparului care il fac sa vina exact cu pinii pe gauri facand practic din ele niste legaturi step-in, in orice conditii. Si maneta de blocaj merge mult mai lejer decat la Speed.

Partea din spate in schimb este si ea o mica minune inginereasca. Practic un mic U din sarma face rolul unei legaturi. Sistemul e incredibil de simplu. Daca pui capacelul peste U, esti in modul de mers. Daca ridici capacelul, claparul o sa se fixeze de pini si treci in modul de schi in jumatate de secunda. Lipsesc insa treptele de inaltator, practic trebuie sa te descurci cu o singura treapta. Totusi mica clapeta are prevazuta pe mijloc o gaura filetata in care se poate introduce un surub, eventual cu niste saibe distantiere, cu care se poate ridica nivelul de inaltare dupa preferinte. Mie personal mi se pare suficient si am urcat pante mari pe direct fara sa ma deranjeze. Legatura se roteste, ca si restul, dar scopul este cel de siguranta, pentru eliberarea laterala in caz de cadere. De asemenea, claparul iese si pe directie verticala. Nivelul la care sare nu se poate regla dar producatorii spun ca e cam pe la 7,5 DIN, o medie care ar trebui sa satisfaca pe mai toata lumea. Eu din pacate am patit sa imi iasa calcaiul in timp ce schiam.... Totusi, in cazul unor coborari mai extreme, poate e de preferat sa se blocheze legatura din fata. La coborari mai in forta eu trag un singur click maneta din fata si se blocheaza doar partial, pana acum mi s-a parut ca e OK. Eu am vreo 85 kg, foarte probabil cei de 50-60 kg, pentru care a fost si proiectata legatura, nu au sa aiba probleme cu iesitul claparului. Ca dezavantaje de design, clapeta din spate se intampla sa se ridice in timpul mersului, existand riscul sa se blocheze calcaiul in legatura, dar ca sa se blocheze trebuie apasat ceva mai tare si de obicei se aude un zgomot si iti dai seama din timp. Legaturile nu au si nu se poate monta stop-schi, se folosesc cu lesa, lucru care pe mine nu m-a deranjat niciodata. Oricum marea majoritate a utilizatorilor se dau cu ele blocate tot timpul, caz in care nici discutia cu release-ul de siguranta nu isi mai are rostul.

Betele:

Despre bete nu am ce sa spun foarte mult, sunt usoare, pe stil schi-fond, ar fi putut sa aiba o chinga mai elaborata. Ce vreau sa zic e ca le-am gasit doar la 135 si mi s-au parut mari, am avut emotii. Ei bine, vreau sa spun ca acum mi se par lungimea perfecta, impingi perfect cu ele la mers pe plat si la urcare. La coborare, par un pic mai lungi decat e nevoie dar fie punctezi mai in unghi, fie efectiv le prinzi de mai jos. Eu niciodata nu cobor cu mana in chinga, pentru ca mi se pare mai periculos sa cazi cu batul prins de tine decat sa-l pierzi si sa te intorci dupa el. Clar, prefer varianta asta decat betele telescopice.

Pieile:

La piei, am o pereche de Pomoca Race care le-am prins la un pret bun si niste Gecko Race fara lipici care le-am luat de la Rares Manea dupa un concurs unde le castigase, tot la pret bun.

Cel mai interesant e subiectul celor Gecko. Intr-adevar, sistemul ala cu pasta aia nelipicioasa ce o au pe talpa e foarte interesant si ea adera pe talpa schiului mult mai bine zic eu decat sistemul clasic cu lipici. Insa am avut o data o situatie cand mi-a zburat foca in zapada. Ei bine, in secunda 2 a fost pa. Nu merge ca si la cele cu lipici sa le mai stergi, nu, era ca si cum ai lipi de talpa o foaie de hartie: nu mai actiona deloc. S-a mai lipit doar dupa ce s-a uscat complet. Cele cu lipici, chiar si ude, mai tin cat de cat. Pe mine m-a facut sa concluzionez ca e un sistem bun, dar nu e sigur si merge doar ca si a doua pereche de foci, cum le am si eu. Nu m-as increde in ele ca singurele foci. In plus, nu prea le place sa le lipesti lipici pe lipici - materialul ala se ia de pe o foca pe alta. Recomandarea lor e sa le rulezi astfel incat suprafata aderenta sa vina peste peri. Asa fac si nu mai am probleme. Cele Pomoca sunt printre cele mai bune din lume, toti le lauda si asa si sunt. Niste piei de maxima incredere, care aluneca foarte bine si sunt foarte aderente. 

Ar mai fi de zis despre sistemul de prindere. Multa vreme am refuzat sa folosesc piei fara prindere in calcai, cu prindere dubla pieile mai stau cat de cat si daca nu mai merge lipiciul. Totusi, cu doua seturi, eu zic ca esti acoperit pentru orice situatie si poti sa risti sa mergi cu prindere doar in fata. Iar prinderea cu elastic cu nod, stil race, e geniala. Se monteaza usor, sta bine si, mai ales, se da jos de pe schiuri intr-o secunda, nici nu m-as mai gandi la alt sistem de prindere sofisticat vreodata....

Cam asta e review-ul pentru echipamentul usor pe care-l folosesc, sper sa fie de folos unora care-si pun anumite intrebari. De asemenea, in masura potrivirii ca marime, cand mai iesim in ture se pot testa, doar ca legaturile astea nu se regleaza deloc, niciun mm.... Sper sa ma duca toate macar inca doua sezoane. Singura piesa ce mi se pare inca fragila e calcaiul Race, sper sa nu cedeze dar, daca o face, o sa cumpar unele de la o alta firma, avantajul la legaturile astea e ca poti cumpara fata si spatele separat si cate una....