Nu stiu ce m-a facut totusi sa intru pe pagina sa vad despre ce e vorba, cred ca doream sa merg la un concurs dupa intoarcerea din Italia. Asa am descoperit ineditul: ca nu e vorba de un concurs pe niste drumuri de tractor aiurea prin padure ci e vorba de un concurs ce se va desfasura in mare parte pe o retea de trail-uri special amenajate pentru MTB de unii care par sa stie ce fac. Poteci speciale, cu piatra batuta, cu viraje, urcari si coborari special alese ca sa iti smulga macar un zambet. Asa ca am zis: de ce nu?
Inspiratia m-a facut sa gasesc o cazare undeva pe DN, la Rupea, langa Petrom, la un mic motel pe care o sa il mai folosesc daca am nevoie, la un pret decent. Am aflat apoi de preturile de cazare la Viscri. Mai bine nu imi aduc aminte ca ma prost-dispun si nu mai scriu nimic.
In primul rand despre Viscri, parerea mea si a multora cu care am vorbit. Este un sat sasesc frumos, uitat de soarta intre doua dealuri, cu case vechi in stilul traditional, cu o ulita mare si lata si cu niste sateni care aparent se chinuie sa mai restaureze una-alta, dar in stil traditional. Foarte frumos! Dar nu mi se pare ceva iesit din comun, atat de deosebit sa justifice reclama si mai ales preturile exagerate. Mai sunt zeci si sute de sate la fel de rustice si de frumoase. Si cu toate ca Viscri e considerat in ultima vreme o atractie turistica foarte importanta, drumul pana acolo e praf, am dat cu masina de pamant de cateva ori, toti discutau despre ce Land Rover o fi avand printul Charles...
Si acum despre concurs si traseul. Concursul a fost organizat cu expertiza celor de la NoMad Merida, deci nu avea cum sa iasa prost. Startul a fost din centrul satului Niste vitelusi se invarteau la protap dar din pacate stiam ca nu pot sa raman sa-i degust. M-am pus in fata stiind de la o mica recunoastere ca traseul se ingusteaza foarte repede si nu era o idee buna sa print aglomeratie.
Bine am facut, am luat startul destul de ok si m-am lipit pe trail de un mic pluton. Poteca din pietricele albe serpuia in urcare foarte frumos. Apoi a urmat o coborare pe iarba uda cu noroi unde am decis sa nu risc nimic si sa o iau usurel. Bine am facut, multi au picat. Am pierdut cateva locuri, dar filozofia mea e clara: un concurs terminat e pe jumatate castigat. A urmat si o urcare mai tare pe un deal cu o poarta gonflabila in varf, inca o coborare pe noroi mizerabil si am ajuns in prima cetate (traseul urma sa treaca prin inca doua).
De aici, am continuat pe poteca amenajata pe malul Tarnavei. Foarte frumos, curbele aveau contrapanta sa le poti aborda in viteza, totul era cum trebuie. Am mers asa pana in urmatorul sat si urmatoarea cetate.
De aici am trecut pe un drum de tara ce urca mediu spre usor si unde i-am dat tare de tot, in forta. Pe final am intrat in padure, unde am dat iar de poteca si apoi de ultimul sat si ultima cetate.
Finalul a fost aproape integral pe poteca amenajata, mai exact pe cea mai frumoasa bucata a ei. Nu pot sa exprim cat de fain a iesit totul, trebuie mers acolo si pedalat ca merita. Ultima parte a fost in coborare, superb.
Am trecut linia de final pe locul 17 la general cu elite cu tot si pe 5 la categorie, un rezultat bun cum nu mai luasem demult.... Din pacate nu am mai putut sa raman din motive obiective, dar sunt convins ca s-a lasat cu o petrecere pe cinste. Daca o sa mai revin in zona, depinde. Pentru Viscri cu preturile lor, probabil nu. Pentru poteca deosebita construita de oameni inimosi, cu siguranta, dar voi avea grija sa imi gasesc o cazare umana. La Viscri sa vina in continuare englezii si norvegienii sa se mire, ca au de ce...
No comments:
Post a Comment