Vara, iarna nu-i ca iarna: Bike in Capatanii

Am avut planuri mari pe week-end, chiar daca au fost facute pe ultimul moment. Fiind anuntata vreme proasta pe Valea Prahovei, am zis ca ne tragem spre V, sa facem doua ture intr-o zona noua, Muntii Capatanii. Am conceput doua trasee promitatoare, pentru doua zile. Sambata dimineata la 5 insa vremea era proasta, iar prognoza pentru Horezu se stricase, asa ca am dormit pana tarziu si am mers la Draganesti sa-l vedem pe Castor.

Duminica dimineata, cu dor de munte, am pornit (cam tarziu) spre Horezu sa dam una din ture, pe cea care cuprinde aproape toata creasta. In schimb, de dupa dealuri ne-a aparut o imagine cam nasoala: crestele erau albe ca-n februarie. Ploaia de sambata se transformase in ninsoare. Am hotarat sa dam tura mai "blanda" care include mai putina creasta, dar sperantele sa o facem si pe aceasta erau mici. Circuitul urca de la Manastirea Polovragi pe valea Oltetului pana in Curmatura Oltetului, de unde continua pe un drum de creasta pana in cel mai inalt punct, cam 2100 m, dupa care coboara pe piciorul Casariei pana in satul Izvorul Rece. Intre Izvorul Rece si Polovragi mai sunt cam 10 km de urcari si coborari pe asfalt. Desi noi am inceput de la Polovragi, traseul ar fi ideal cu start din Izvorul Rece, astfel ca asfaltul sa fie practic o incalzire inainte de intrarea pe off-road.

In total traseul are cam 65 km cu 2000 m diferenta de nivel:

Urcarea pe Oltet incepe usor, pe drum bun, pentru aproape 15 km:

Treaba devine mai interesanta pe ultima bucata spre Curmatura Oltetului, unde traseul devine destul de abrupt si acoperit cu noroi de la exploatarile forestiere.

Din Curmatura Oltetului mai sunt 6 km de coborat pana la lacul Petrimanu. Drumul nostru urca in schimb spre creasta, incepand cu o sesiune de push-bike care dupa putin timp se poate face, cu greu, pe bicicleta.

Pe creasta, drumul continua sa urce intr-un ritm mai usor. Pentru noi, perspectiva nu a fost prea fericita, dupa cum se vede in poze, dar sub zapada se ascunde un trail de MTB perfect. Sus la 2000, zapada era continua, ne-am facut varza la picioare, care ne-au inghetat instant. Nu eram pregatiti chiar pentru asa ceva...

Cu picioarele si mainile inghetate, am evadat pe o coborare prin zapada, noroi si bolovani, sub noi vazandu-se traseul care trece print-o frumoasa sa cu un izvoras. Saua sudica, cum mi-a venit in cap sa-i spun, mi se parea in cap salvarea. De acolo, mainile si picioarele cu siguranta aveau sa se dezghete... Retragerea in Saua sudica a fost prima parte serioasa de coborare, tehnica si destul de abrupta. Ajunsi acolo, eram "salvati", zapada a ramas in urma noastra. Urmeaza o lunga coborare de peste 20 km, prin poieni si prin paduri, unde alterneaza bucati abrupte si tehnice cu cele noroioase si cu altele ca-n palma si de mare viteza. Un regal de MTB care pare sa nu aiba sfarsit...

Dupa o pauza de cules flori de soc, am ajuns in sat, unde am mai continuat coborarea pe o ulita destul de tare, plina cu bolovani, pana in soseaua care ne-a dus in obisnuitul ritm sub-carpatic deal-vale-deal-vale pana la masina.

Inca o data natura ne-a invatat ca vara iarna nu-i ca iarna. De ce, pentru ca daca vara vine iarna, nu prea ai la tine cele necesare... Asa ca, inca o data, un motiv in plus pentru ca un polar, o caciula, ciorapi de schimb si chiar briceagul si amnarul sa nu lipseasca din rucsac, chiar daca e mijlocul verii...

Traseul il puteti gasi pe Bikemap.

Toate pozele sunt pe Webshots.

A inceput antrenamentul: 2 zile de MTB in Fagaras

Carpathian Adventure e cu fiecare zi mai aproape, asa ca e cazul sa incepem sa batem zona, sa stim fiecare carare si drum de unde vine si unde duce... Ma rog, nu o sa stim niciodata, dar macar sa stim sa ajungem pe bicicleta si pe jos prin locurile mai importante.

In acest scop, noi doi impreuna cu Alin, Ovi si Emil de la Pitesti, am planuit doua ture mari si frumoase de MTB in care sa batem cat mai mult din zona. Emil a fost la prima lui tura serioasa de MTB si a si testat noul lui RAM HT3.

Sambata a fost Malita. Circuitul a avut plecarea din satul Slatina. Am urcat pe vale pana in culmea Malita, unde am atins si altitudinea de 2000 m, apoi am coborat pe un picior ce se desprinde din culmea Moldoveanu. Tot drumul a fost un forestier destul de prost, cum e frumos la MTB, partea frumoasa fiind ca pe coborare erau presarate pe alocuri multe urcari mici si tehnice care te destabilizeaza moral, daca pot sa zic asa.

Traseul pe Bikemap.

Duminica am dibuit pe harta un alt traseu in circuit, din Corbeni, de pe Transfagarasan, traseu care ocoleste tot muntele Ghitu. Se trece pe un drum judetean pe care si vacile ar avea probleme sa-l parcurga spre Bradetu, apoi pe valea Valsan se urca pana la un drum care traverseaza muntele inapoi pana la baraj la Vidraru. Ultima bucata este o coborare pe Transfagarasan.

Traseul pe Bikemap.

Urmeaza sa mai batem bine, atat din sa cat si pe picioare zona, care ne va acapara o mare parte din inceputul verii. Dar merita, zona e deosebit de frumoasa si foarte putin umblata...

Toate pozele sunt pe Webshots.

Zapada, la revedere! Schi pe Morar si Malin

S-a facut cabinaaaaa!!!! Dar cam tarziu...

In concluzie, am beneficiat de un weekend normal de schi pe vai, ca si anii trecuti. Drumul din Sinaia e lung si nu ne-a inspirat de prea multe ori...

Am plecat noi doi in Busteni, unde ne-am intalnit cu Iancu si Miha de la Cluj, cu gandul sa admiram concursul pe Malin si apoi sa dam ceva, un Cerb sau un Morar. Nu m-am mai bagat anul asta la concurs din doua motive:
1. ideea asta de "freeride" in mare viteza, in linie dreapta, nu imi spune nimic, absolut nimic. Mi-am dat seama ca schiul si competitia nu fac casa buna la mine, n-au legatura, cum e la bicicleta. E, poate, ca si cum as face Downhill, e pentru maniacii vitezei, iar eu nu sunt printre acestia
2. m-a deranjat mult promovarea snowmobil-ului facuta cu ocazia concursului, mai ales ca unii concurenti au fost urcati cu snow-paraitoarele pana in capul vaii, iar daca mai era zapada pe platou sunt convins ca-i lua de la Sinaia (de fapt era si o oferta in sensul asta, noroc cu natura). Colac peste pupaza, concursul a reprezentat un protest IMPOTRIVA INCALZIRII GLOBALE. Da, un protest in mijlocul parcului calare pe snowmobil.

Sa trecem peste asta, pana la urma nu am mai urcat la Malin si am taiat-o direct la Omu, speriati de cat de putina zapada mai este pe Cerb. Am mers pana acolo fara probleme in bocanci de vara.

Pe Morar zapada era de vis, coborandu-se pana aproape in Poiana cu Urzici, sub Rapa Zapezii. Ce mai, un regal de schi. La Gura Diham ne-am intalnit cu cei de la concurs si am aflat ca Malinul este perfect, ca batut cu ratracul, asa ca am hotarat. Duminica - Malin.

Asa a si fost, in plus a mai venit cu noi Bubulu care duminica a fost sa viziteze Albisoara Crucii in vederea unei coborari serioase. Din pacate, si zona Albisoarelor a cam saracit in zapada. Le-am vizitat si noi cu privirea de pe Pintenul Vaii Albe, dupa care ne-am indreptat spre Malin. Ne-am pregatit si am coborat cu o furtuna amenintatoare in spate, dar care ne-a ajuns doar cu niste stropi in ultima parte a vaii. Se coboara cam 3/4 din canionul inferior, aproape pana la Hornul Pamantos. Lumea s-a descurcat de minune, desi pentru unii a fost prima vale serioasa iar pentru noi a treia, respectiv a doua pe anul asta. Nasol. Speram la un an mai bun data viitoare, cu o cabina functionala.

Un filmuletz din putinele secvente de pe Morar:

Toate pozele se gasesc pe Webshots.

Pe creasta Siriului cu bicicleta

Duminica am fost in Siriu cu bicicletele. Era o tura pe care voiam de mult sa o facem asa ca duminica am zis sa vedem arata creasta Siriului.  

Din pacate, am uitat track-log-ul inchis la GPS si l-am pornit doar pe a doua parte, asa ca track-ul final e o combinatie intre unul real si unul facut pe GoogleEarth. Nu sunt probleme, e foarte exact, l-am verificat pe teren. L-am pus si pe Bikemap.

Il las pe Bubulu sa povesteasca:

"Dupa o noapte in care am dormit prost, dupa o zi in care urcasem valea Albă cu schiurile in spate si o coborare fara manusi in mana pe secundarul din Mălin propunerea lui Horatiu de a face creasta Siriului mi se parea destul de dificilă mai ales ca prima tura pe anul asta. In lipsa de altceva mai bun plec cu Horatiu si Roxana spre Cheia destul de plictisit. Urcarea pana in pasul Boncuta este excelenta pentru inceput de sezon, urcări nici grele nici uşoare doar bune de

intrat in forma. Incepe urcarea in Creasta. Fiecare cu lumea lui si gândurile lui.

Horatiu cu gândul la maraton, Roxana cu gândul la Carpathian Adventure, eu mai putin sportiv din fire ma gandeam doar ce frumos ar fi sa urci cu iubita cu pauze multe si dese prin poienile din jur:).

Raman in urmă si ma trezesc brusc. La naiba am venit la Tabla Butii sa vad unde le-am dat-o pe coaja austroungarilor in primul razboi. Sus in Creasta si acum se vad urmele fortificaţiilor iar osuarul e martor al luptelor crâncene din zona. Creasta e un drum excelent de bitza fara sa pună probleme prea complicate. Desi prin zona mai apare cate un ATv totuşi e linişte si curăţenie. Coborârea din creasta spre baraj daca esti odihnit e superbă, ai cred cel putin 12km de coborare nu foarte tehnica unde poti atinge viteze mari. Sunt pe cale sa ma împrăştii asa ca reduc viteza,

bolovanii din drum impun atenţie daca nu vrei sa o patesti. De la baraj in sus drumul e frumos, dar cum ma durea rau funduleţul de la sa fiind prima tura, nu am prea savurat. 

Ultima parte cam 8km de plat pe langa apa si o urcare de 4km cu o coborare de 5-6km pana jos in şosea.:) Plus ca a inceput sa si ploua torential accentuindu-mi depresia :-). In tura e bine sa ai cel putin 1.5l apa singurul loc unde gasesti apa buna de baut e dupa coborarea pe drumul forestier la vreo 5km in amonte de baraj".

Cateva poze din tura:

Circuitul mic din Piatra Craiului

Sambata, impreuna cu Ioan si Bogdan pe care i-am cunoscut cu o zi inainte la un antrenament pentru Prima Evadare si cu Raluca si Alex, am deschis sezonul de bike in Piatra Craiului cu tura mea preferata si clasica: Zarnesti, Prapastii, Dambovicioara, Ciocanu, Pestera, Zarnesti.

A fost o tura relaxanta, placuta, de re-obisnuire cu urcarile grele si coborarile frumoase, dar si cu mirosul verii care bate la usa.

Nimic deosebit, doar mici schimbari ale traseului. Parca urcarea prin Prapastii nu mai e asa bolovanoasa, bucata de drum rupta a fost reparata, sus intre Vladusca si Poiana Grind e plin de copaci rasturnati de o furtuna, s-a redeschis exploatarea forestiera din Grind, a fost refacut drumul din Brusturet in sus (nu mai sunt bucatile cu bolovani si e plin de noroi si urme de tractor), urcarea la Ciocanu e la fel de delicioasa, birtul din Sirnea din centru s-a inchis iar urcarea spre Pestera a fost amenajata pentru acces auto, dar cu pietris.

N-am avut aparatul foto la mine, l-a luat Roxana pe Malin, asa ca am sa pun aici cateva poze facute de Alex.

Sper ca Ioan si Bogdan sa revina cu MTB-ul pe munte, in ciuda dificultatilor si a micului accident de final de la Botorog al lui Ioan. La urma urmei asistentele de la spitalul din Zarnesti sunt simpatice :)

Tura o gasiti pe Bikemap.