Scoala Nationala de Schi-Alpinism Padina

Datorita unor modificari inopinate a concediului, cu 3 zile inainte de a incepe tabara, brusc ne-am hotarat sa-l sunam pe Luci Clinciu si sa-l intrebam daca putem participa si noi la editia 2010 a Scolii de Schi Alpinism de la Padina. Dupa cum ne asteptam si speram, raspunsul a fost afirmativ, asa ca marti dimineata parcam masina la cota 1400, urcam la 2000 cu cabina si cu cate doi rucsaci fiecare si porneam pe schiuri pe ruta Piatra Arsa - Plaiul lui Pacala - Padina pentru cateva zile extraordinare de schi cu oameni minunati.

Ne-am cazat intr-un final la Padina si, pana seara tarziu, ne-am adunat cam toata trupa: pe langa noi, au venit instructorii: Luci, Nae si Adi, colegii nostrii de curs Iulia, Catalina si Tibi, Cipri, dar si Dani, Luci si Balan care nu s-au inscris, dar au venit cu noi in unele ture.

Miercuri am plecat in zona Saua Strunga unde am dat vreo 3 urcari si coborari pe diferite trasee.

Dupa masa, ne-am reunit in fata cabanei unde, pe panta, am exersat cautarile cu DVA cu victime multiple, precum si executarea unui profil in zapada si notiuni de nivologie.

Joi dimineata am urcat iar spre Strunga, iar pe panta de deasupra stanei am invatat/exersat/perfectionat tehnicile de urcare, switch, derapaj lateral, caderi si opriri in betze. Totul frumos, mai putin momentul in care Tibi a intrebat cui i-a cazut o bucata din clapari. Ma uit asa, in scarba, convins ca o fac degeaba, dar nu. Mie imi cazuse, chiar nitul care prinde pe interior claparul la mijloc. Naspa!

Dupa ce am reusit sa improvizez ceva din alte piese de clapar desfacute de la limba, joi seara am urcat pe Plaiul lui Pacala. Sus pe o zona mai abrupta am facut niste amaraje in zapada, cu schiuri, betze si la ciuperca, am facut cate un rapel simplu si unul pe schiuri, apoi am coborat pe o zapada minunata pe inserate inapoi la Padina.

Vineri a fost ziua cea "mare", in care am urcat cu totii la Omu. De dimineata, a venit cu noi si Liviu, care s-a alaturat echipei de instructori. Din pacate, pe la Pestera am observat ca mi-a cedat si nitul de la celalalt clapar, in acelasi mod cu cel de o zi inainte. Sa privim partea buna a lucrurilor: inseamna ca schiez la fel cu ambele picioare...
Am pornit in sus pe valea Ialomitei, unde am coborat si un valcel simpatic pe versantul stang. Am ocolit cascada si am iesit deasupra ei intr-un white-out partial. Spre varful Bucura, o parte din noi am luat-o pe traseul din stanga, pe sub stanci, unde am facut un mic traverseu la piolet. Am baut un ceai cald la meteo si ne-am intors pe un pic de viscol pana in obarsia Ialomitei, de unde am coborat muuult pana la Pestera. O bucata care mie mi-a placut in mod deosebit a fost valcelul care ocoleste cascada.

Ziua s-a incheiat seara cu un test teoretic, ocazie de a discuta subiecte ca salvarea din avalansa, evaluarea riscurilor, alegerea traseului optim, din care cu toti am avut ceva de invatat.

Sambata dimineata am dat un fel de test, langa stana de sub saua Strunga, unde am mai exersat o data tehnicile corecte de switch, derapaj si oprire la cadere. Am mai facut si un test de cautare cu DVA si de sondare a diferitelor obiecte ascunse sub zapada.

Dupa-masa, am pornit pe piei inapoi la cota 2000, usurati de cateva bagaje pe care ni le-a luat Cipri cu masina. Ziua s-a incheiat cu o coborare frumoasa pe Papagal, unde am observat ca partiile negre din Sinaia au fost marcate cu semne din 50 in 50 de m.

Seara am mers pe la Bubulu unde am baut un vin de ziua mea si am reparat claparii, inlocuind niturile cu suruburi cu piulita, subtiate un pic cu flexul pe interior sa nu deranjeze.

Duminica nu am mai facut nimic, ne-am rezervat ziua pentru relaxare.

Am facut si un mic filmulet din secventele capturate de-a lungul scolii:



Pozele le-am pus pe Webshots.