Un concurs asteptat ani de zile, urmat de o destindere in Ciucas

Cred ca de cand mi-am bagat prima data claparul in legaturile de tura si am intins focile pe talpi m-am intrebat cum o fi la un concurs de schi de tura. La inceput, pana m-am prins cum e cu sportul asta, nu m-am gandit serios la asta, dar de vreo 3 ani incoace ma roade sa particip. M-au oprit doar dubiile despre capacitatile mele de a face asta si echipamentul meu, foarte greu si orientat mai mult spre freeride.

Dar in sfarsit mi-am luat inima in dinti si am plecat, cu Roxana, eu personal cu inima stransa, spre primul nostru concurs in acest sport, la Zarnesti: Cupa Memoriala D. Jercan si C. Conut, concurs organizat in memoria a doi dintre tinerii ucisi de avalansa de la concursul de schi-alpinism de pe Valea Morarului.

Traseul a fost super si nu foarte greu, pe dealurile dinspre Zarnesti spre Magura. Singura problema a fost vantul puternic ce peste noapte a mai spulberat din zapada pe care se bazau organizatorii.
Rezultatele noastre au fost mult peste asteptarile personale: eu am iesit pe locul 12 din 24, iar Roxana pe locul 7 din 12. Deci putem sa facem fata si la acest gen de concurs, asa ca in calendarul nostru competitional isi vor face loc in fiecare an si cateva concursuri de schi de tura. Si, cine stie, poate o sa imi cumpar si niste schiuri mai usoare pentru asa ceva, dar pana atunci merge se pare si cu "lopetile" mele de 187.
O sa pun un link cu poze de la concurs cand o sa le faca publice organizatorii.

Seara ne-am petrecut-o la pensiunea Floare de Colt, in Zarnesti, spre Gura Raului, pensiune binecunoscuta de oamenii de munte datorita prorpietarului, Traian Flucus, un mare alpinist si salvamontist care a scris impreuna cu alte nume mari istoria acestui sport la noi in tara. Noi nu am mai fost pana acum cazati acolo, dar stiam ca dl. Mititeanu, Marian Anghel si alti cunoscuti dintr-ale muntelui trag mereu la dansul. Ce pot sa spun este ca si noi vom face la fel, si va recomandam asta si voua. Nu veti fi dezamagiti...

Duminica am parcat masina in Ciucas, la intersectia cu Muntele Rosu, de unde ne-am pus pieile si am inceput sa urcam intai pana la cabana, apoi spre Gropsoarele, sperand sa dam o tura in jurul muntilor pana la Cabana Ciucas si inapoi pe Valea Berii.

Din pacate, pe Gropsoarele vremea s-a stricat brusc, ceea ce ne-a facut sa dam inapoi, Nu cu regrete, deoarece eu am zarit o panta pe care vantul stransese pulverul din zona si pe care, cu un mic ocol, am schiat-o la intoarcere. Ba mai mult, la baza ei am dat intr-un superb valcel prin padure, ticsit cu pulver, pe care am mai coborat o bucata pana unde am taiat-o pe curba de nivel inapoi in poteca. Oricum, pe poteca nu se putea cobora, fiind doar iarba inghetata din cauza vantului.

Am coborat apoi pe mai cunoscuta fata cu zapada de deasupra statiei seismice de la Muntele Rosu, unde ne-am intalnit cu inca 3 schiori, de la Salvamont. Zapada era un fel de pulver ud tasat si cu crusta pe deasupra, un deliciu tehnic, ce mai...

Evident, a urmat coborarea pe drum pana la masina, o mancarica in Cheia si acasa, fericiti si de coborarea din Ciucas, dar si de rezultatul nesperat de la concurs...