HQ-MTB, marca Mititeanu, pe langa Cluj (si un pic de alergat) plus Pape dintr-o bucata!

Daca nu v-ati cumparat inca ghidul de MTB scos de Radu Mititeanu, ar fi cazul sa o faceti. E o lucrare de exceptie, ce a implicat foarte multa munca. El cuprinde 100 de trasee de bicicleta in zona Cluj. Si ce daca nu stati in zona? E o ocazie buna sa va planuiti un concediu de dat la pedale acolo cu ocazia asta. Aveti ce face, credeti-ma.

Traseele sunt de la unele mai usoare la altele destul de grele. Eu am zis sa incerc si eu cate ceva, sa vad cum e. Ghidul e foarte util, deoarece echipa de autori chiar a batut toate dealurile, vaile si culmile muntilor Gilau-Muntele Mare si a dealurilor din imprejurimi, iar faptul ca un traseu este dat acolo pe harta, inseamna ca merita sa-l faceti. Metoda GoogleEarth - GPS nu da intotdeauna roade, exista un mare element surpriza la fata locului.

In primul rand, nu trebuie luate traseele ad literam, pentru a le da o ordine, ele au cateva puncte de plecare mari, si contin mult asfalt pana la intrarea in traseul efectiv. Un pic de experienta in sportul asta va da posibilitatea sa alegeti si sa combinati intre ele bucatile dificile din mai multe trasee pentru a obtine unul singur tare, pana la care mergeti cu masina. Eu asa prefer sa fac.

Ghidul il gasiti la editura care l-a scos, nu stiu daca au sistem de vanzare on-line, dar il puteti lua cand treceti prin Cluj de la orice magazin Profi.

Si acuma sa trecem la ce am facut noi in cele cateva zile petrecute la Cluj (unde am mai avut si alte probleme de rezolvat, asa ca turele nu sunt foarte lungi).

16 iulie, Doua creste langa Baisoara

Ziua sportiva a inceput oarecum tarziu, pe la 14:00, cand ne-am deplasat la Baisoara pentru a face un traseu destul de haios: urma sa urcam pe creasta din stanga geografica a drumului spre statiune (adica pe dreapta cum urci), intre valea Ierta si Savulesti, pana pe Buscat si sa facem ceva invarteli prin zona Scarita-Belioara si inapoi la masina. N-a iesit, nu atat pentru ca era tarziu, ci mai mult pentru ca era ingrozitor de cald. Ce a iesit pana la urma este un traseu scurt dar foarte dur, de 28 km cu 1040 m diferenta de nivel, cu un push-bike istovitor pe la o treime, pe care il puteti vedea aici si pe Bikemap. Tot in aceasta tura urma sa incerc noile cauciucuri Continental Race King Supersonic cumparate de la Vlad.

Am plecat de la biserica din Baisoara si, unde asfaltul coteste imediat stanga spre statiune, am tinut tot inainte pe o urcare tare si spalata de ape printre arbusti pana intr-o poiana mare, unde drumul se pierde prin iarba, dar se vede cum continua in fata pe picior. Din pacate, la ora amiezii, caldura era insuportabila, iar Roxana a inceput sa se simta rau, asa ca ideea noastra de a tine creasta pana pe Buscat nu prea tinea, mai aveam mult de mers cu soarele in cap. Asa ca am zis sa coboram in valea Savulesti din dreapta, poate pe aceasta vale gasim un drum mai usor in sus. In plus, din poiana un drum destul de evident cobora in vale.

Din pacate, jos in vale am dat doar de un drum cam amarat, pe care l-am urmat cateva sute de m in amonte pana, dupa sectiuni lungi cu urzici, se pierdea in mod evident in hatasuri. Era clar, pe aici nu se trece. In schimb, se vedea pe GPS un drum pe versantul stang, adica in dreapta noastra, ce urca spre culmea Muntele Filii, unde exista si un traseu in ghid. Am dat de un drum de TAF abrupt ce urca in directia aia si l-am urmat, iar peste nici 100 m diferenta de nivel am dat intr-un forestier calitatea I care tinea firul vaii. Bingo am zis noi si l-am urmat in amonte vreo 3 km, dar degeaba, se termina brusc la o baraca de forestieri fara nici o continuare. Dar nu era drumul de pe GPS, el era si mai sus, dar pe aproape. Nu am dat de el, dar drumul de TAF pe care urcasem se continua. In vreo 400 m diferenta de nivel ajungeam in traseul din creasta, asa ca am avut de decis: acasa sau push-bike. A fost push-bike, dar de inalta clasa. Am impins la bicle pe drumul devenit o carare pierduta pentru mai mult de o ora...

Dupa eforturi mari, am facut o traversare la dreapta spre Moara de Padure si am iesit in drumul de creasta. L-am urmat pe acesta, un drum excelent de MTB, destul de dificil, in sus pana in catunul Muntele Filii. Pentru cei amatori de acest traseu, va recomand sa nu balauriti ca noi si sa urcati direct pe creasta spre Muntele Filii, dupa traseul din ghid.

Din Muntele Filii, se continua pe creasta, la fel de frumos, spre Muntele Bocului, la care se ajunge urcand ultima bucata pe un drum de-abia conturat pe o fanata. 

Din Muntele Bocului se coboara abrupt in portiunea amonte a vaii Savulesti si, imediat, se traverseaza valea si se urca pe culmea pe care doream noi sa urcam initial, deasupra drumului asfaltat.

De aici incepe coborarea pe culme, partea cu sare si piper al traseului, pe un drum extrem de salbatic, aproape neparcurs de nimeni, acoperit cu iarba, plin de urme de mistreti. Atentia este incordata la maxim, deoarece sub iarba mare se ascund multe denivelari. Este o bucata deosebit de tehnica si placuta, care se termina exact unde am abandonat noi urcarea in poiana de deasupra Baisorii.

In final, se traverseaza poiana si se ajunge inapoi in Baisoara, pe unde am urcat. Cauciucurile Race King au fost extraordinare, dar unul dintre ele a explodat in mod misterios la ultima coborare in poiana. Cu siguranta un defect de fabricatie.

Este un traseu minunat, greu, pe care il recomand tuturor, si asa cum l-am facut noi daca aveti chef de push-bike, dar mai bine direct pe piciorul Muntele Filii din Moara de Padure, caz in care dificultatea lui scade putin.

17 iunie, Alergare in Faget dupa o tentativa la Vladeasa

Sambata am plecat sa dam un trail-running in Vladeasa, hotarati. Dar in Rogojel tuna si fulgera, si am ajuns si destul de tarziu sa putem astepta. Asa ca am renuntat si ne-am intors in Cluj cu coada intre picioare. Totusi, nu puteam sa nu facem nimic, asa ca am dat obisnuita si frumoasa de altfel tura a noastra de alergare din Faget, de data asta in sens invers: urcare pe cruce albastra pe Peana si coborare pe banda albastra/rosie inapoi. A fost o tura reusita, cea mai buna alergare a mea pana acum acolo. Am facut de la baza Unirea, cu trecut peste deal pana la poligon, 1 ora pana in drumul de Ciurila si vreo 1:20 pana pe varful Peana. Bine de tot zic eu. Coborarea a mers la fel de bine, ca unsa. Suntem, in sfarsit, in forma!!!

18 iunie, MTB la Somesul Rece

Duminica am facut program cu familia, respectiv am zis ca mergem la terenul nostru de langa cabana Somesul Rece la un gratar. Evident, noi doi am plecat cu cateva ore mai devreme sa dam un traseu. Doream sa urcam pe Rasca Mare, sa coboram in Racatau si sa ne intoarcem pe culmea cealalta si pe la Pape. Dar iar nu ne-am tinut de plan, in Matesti observand in ghid un drum care urca pe versantul stang, face doua creste si coboara inapoi in Somesul Rece la Uzina. Zis si facut, asta a fost planul, am taiat-o in sus pe drumul respectiv, spre Paltinei, pe o urcare destul de serioasa. Trecand pe langa o veche cariera, ajungem in drumul de creasta, care urca serios, ba chiar am impins bicicleta vreo 20 m pe langa niste case unde era chiar foarte abrupt.

Odata parasit primul catun, drumul trece pe versantul stang al vaii Paltinei cred, pe cursul inferior al careia se afla un baraj vechi de peste 100 de ani care alimenta centrala electrica, la fel de veche, din Uzina, care e acum muzeu. Bucatile de drum de deasupra vaii deshid privelisti minunate spre valea Somesului Rece si zona Pape.

Sus in cumpana de ape, parca lovit de ghinion, ma gandesc sa mai umflu un pic roata, pun pompa si roata incepe sa se dezumfle, prin pompa.  Bag aer dar degeaba, tot ce bag iese afara. S-a stricat pompa!!! Am ramas blocati ca prostii!!! Pana la urma, reusesc sa imi umflu roata cat de cat si o montez la Roxana, ca e mai usoara, iar eu iau roata ei. Speram sa mearga asa.

Urmeaza o super coborare, intai pe drum, apoi pe niste plaiuri si, in final, pe un single-trail super tehnic pana in catunul Arsuri. Atentie, chiar la inceputul coborarii drumul tinde sa o ia pe un picior lateral in stanga, fie o luati la dreapta pe primul drum intalnit inapoi in creasta, fie tineti de la inceput creasta matematica. 

Din pacate, cu vreo 200 m inainte de a da in asfalt, roata mea pusa la Roxana nu mai rezista si camera cedeaza, asa ca ne retragem putin cu coada intre picioare pana la masina, la teren, unde ai mei au ajuns si au pregatit deja niste gratare din care ne infruptam.

Traseul pe care l-am facut nu e lung, dar e destul de tare, are cam 20 km cu 750 m diferenta de nivel, il gasiti pe Bikemap si arata asa:

Dupa gratare, simtindu-ma vinovat de cat am mancat, am dat repede intre doua ceafe de porc o urcare/coborare pe una dintre cele mai tari catarari MTB de la noi, printe preferatele mele, si care se afla fix acolo: urcarea de la Pape. Pe prima bucata (vreo 200 m) m-a insotit si Sergiu, fratele meu, pe bicicleta Roxanei, dar a cedat. Nu e tocmai locul sa vezi daca mai stii sa te dai pe bicicleta.

In fine, am luat traseul pentru statistici pe GPS. El are 3,6 km cu 440 m diferenta de nivel, il gasiti si pe Bikemap, il vedeti aici si, mai ales, am reusit sa il urc FARA PAUZA!!! (mint, m-am oprit intr-un singur loc pentru niste nevoi fiziologice urgente, dar atat).

Una peste alta, daca studiati ghidul o sa vedeti ca zona are potenital imens, mult mai mare decat imi inchipuiam si eu care am copilarit acolo. Mergeti, si o sa vedeti chiar voi !!!