Muntii Valcan - traseu de vis cu bicicleta sub Oslea

Urmarind vremea buna anuntata la meteo, ne-am hotarat sa ne incepem concediul prin vestul tarii, respectiv la Tismana, unde e rost de ceva biciclit iar la Herculane, nu departe, e rost de ceva trail-running. Asa ca am procedat la gasirea unei pensiuni frumoase si miercuri seara, pe 7 iulie, ne-am cazat la poalele Valcanului cu planuri mari in minte. Am dormit 4 nopti la pensiunea Magnolia, cum intri in Tismana pe dreapta, spre manastire, la un pret absolut decent de 60 RON camera pe noapte si in conditii foarte bune, cu gazde cat se poate de primitoare.

Prima tura, am hotarat sa urcam pe valea Tismana in sus si sa ajungem cumva sub varful Oslea, dupa care sa coboram inapoi pe ceva picior. In general, turele astea cu urcat pe vale/coborat pe picior sunt perfecte pentru MTB. Am folosit ca inspiratie un traseu ceva mai lung, gasit pe Bikemap, semnat Anonymous, care propunea urcarea asta pe Oslea, o coborare apoi la izvoarele Cernei, trecerea pe Motrul Sec si urcarea in creasta noastra. Noi am decis pe parcurs ca nu o sa facem toata tura. Insa, pentru anonimul care a propus-o, daca citeste ce scriu aici, am verificat drumul de urcare inapoi pe picior din Motru si el exista, fiind necesar doar un mic push-bike. Cat despre urcarea pana sub Oslea, ii recomand varianta mea, un pic modificata pe ultima bucata. Dar sa vedem cum e traseul, o ruta frumoasa si nu foarte grea, accesibila oricarui ciclist de nivel mediu la care nu-i e frica si un pic de push-bike.

Tura completa, care are 60 km si 1500 m diferenta de nivel, o gasiti pe Bikemap.

 Astfel, am inceput urcarea pe valea Tismana, unde am avut si placerea de a fi muscat de un caine de picior, chiar mai sus de manastire. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa ma muste sau sa incerce asa ceva un caine in timp ce pedalez, dar uite ca se poate, si s-a infipt binisor, ca dupa 3 saptamani inca nu s-a vindecat complet. Intamplarea ne-a cam demoralizat, stiind ca vom incheia ziua pe la spital la Targu Jiu... Dar traseul statea in fata noastra, si nu am renuntat asa, de dimineata. Se continua pe vale pana ce drumul coteste brusc stanga iar in fata continua un drum mai prost, cu o bariera pe un afluent, Tismanunta sau ceva de genul asta. Drumul urca in serpentine si devine provocator si din ce in ce mai abrupt. Spre varf se mai domoleste si iese intr-o sa de unde se vede impunator Oslea. Tentatia mare este sa o iei direct spre linia crestei, pe cateva drumuri de TAF de pe acolo, dar noi am incercat si se pierd intr-un mare lastaris, asa ca am urmat ceea ce am pregatit de acasa pe GPS, respectiv am inceput sa coboram din saua respectiva, sperand sa dam intr-un alt drum care sa ne duca sus. Asa si este, drumul ajunge in valea Rachiteaua, in alt drum forestier pe care se mai urca lejer pret de cateva zeci de minute pana la niste baraci forestiere. De acolo, urmeaza vreo 30 de minute de push-bike pana pe piciorul pe care traseul, indiferent daca e cel scurt sau cel prin izvoarele Cernei, coboara in Tismana. Ajuns acolo, am fugit sa inspectez si iesirea de pe Motru in creasta, care, desi e ascunsa, pare OK. Maximum 10 minute de push-bike din drumul ce se vede mai jos in vale.

Noi am continuat spre Oslea o bucata de vreme, pana am ajuns la poalele acestuia. Nu am mai coborat spre izvoare, pentru ca mai era de urcat destul de mult si doream sa ajung cu muscatura la doctor. In plus, izvoarele si trecerea pe Motru le mai vazusem nu demult cu Gianina, Alin si Doru.

Piesa de rezistenta a traseului este intoarcerea pe piciorul care se numeste Plaiul Sohodului si are si un marcaj turistic mai vehi, triunghi rosu, dar cu sageti destul de noi in intersectii. Trebuie tinuta mereu directia plaiului, pana, evident, in satul Sohodol. Drumul ne-a dus prin pasuni si catune batranesti minunate, cu coborari si urcari tehnice inconjurate de peisaje de vis. Iti venea sa stai si sa admiri toata ziua odaile construite parca de niste capcauni sub niste bolovani imensi, sau ciudatele capite de fan suspendate ale localnicilor. Una peste alta, e o tura unde sa va luati DSLR-ul, daca aveti asa ceva, ca merita. Si daca o faceti pe cea scurta, aveti si timp de poze.

Traseul se termina in satul Sohodol, absolut rupt de lume, in care casele parca sunt asezate pe laturile unui traseu de Downhill. Foarte tari cei care urca cu masina pe acolo. Drumul dintre Sohodol si Tismana este partial asfaltat, si pastreaza pentru ultima bucata si o ultima urcare pe macadam destul de tare cand te-ai astepta sa se termine totul. Am iesit in Tismana pe malul lacului, unde e loc de o pauza binemeritata pentru a admira ratustele si apusul. Ziua am incheiat-o la urgenta la Tg. Jiu cu un antitetanos in mana dreapta si un antirabic in mana stanga...

Nici nu stiu ce poze sa aleg, mi se pare foarte frumoasa zona. Asa ca le puteti vedea toate pe Webshots.

Una peste alta, va recomand macar un we de MTB la Tismana, nu veti regreta nici o secunda.