Nohtaram Selucreh

Adica Hercules Marathon, pe care ne-am dus sa-l parcurgem si noi cu ocazia zilelor petrecute la Tismana. Dar nu stiu cum am facut, ca ne-a iesit tot traseul invers, asa ca i-am zis si eu tot invers.

Nu ma apuc acum sa incarc net-ul cu un alt track al maratonului, el exista deja pe Runmap. Totusi, asa arata vazut de sus si asta e profilul invers, cel parcurs de noi:

Ce sa zic, am fost impresionati de frumusetea si continuitatea traseului care, intr-adevar, face o tura pe drumuri tainice in jurul maretului varf Arjana, care troneaza deasupra vaii Cernei. Imaginea Arjanei pe de o parte si a versantilor abrupti ai muntilor Mehedinti de cealalta parte a vaii, peisajele rustice, privelistea, satele pierdute in munti, toate dau o nota aparte acestui traseu minunat. Felicitari timisorenilor pentru munca depusa, felicitari lui Gianina si Alin. Ne pare rau ca nu am putut participa la concurs, dar parcurgerea traseului acum a venit ca si o oarecare consolare. La anul viitor vom spune mai mult ca sigur prezent la start!

Am parcat la Dumbrava si am plecat pe unde am vazut track-ul, dar pe unde ne-am dat seama apoi ca era intoarcerea. Asta e, am urcat cu cea mai mare placere versantul si, dupa o pauza la izvor, am ajuns la bisericuta unde se desparte traseul.

La rascruce, dupa ce am incercat sa-l sun pe Alin sa vad care e sensul, dar nu era semnal, nu stiu de ce, am taiat-o in dreapta. Adica invers, dar ne-am prins de asta doar cand am ajuns sus in creasta. Asa ca am purces pe drumul care tine oarecum curba de nivel, am coborat in sat si apoi, brusc, am inceput urcarea spre creasta, printr-un pic de noroi.

Bucatica de creasta ne-a placut mult, la fel si coborarea de pe aceasta pana la intrarea in padure.

A urmat o lunga si frumoasa coborare spre Bogiltin, pe parcursul careia nu am putut sa nu ma gadesc la cei care, la concurs, au urcat-o. Cred ca pe aceasta s-a facut diferenta. Apoi din sat am inceput sa urcam, dar foarte domol, practic pana aproape inapoi la bisericuta. Trebuie sa fi fost o coborare de mare viteza. Sensul ales de organizatori este cel bun, cu siguranta, noi beneficiind in varianta noastra de o urcare brusca din start si apoi de ceea ce nu-mi place mie deloc, o urcare usoara de multi km.

Revederea cu bisericuta a fost foarte placuta, dar coborarea inapoi in drum ne-a cam obosit muschii de la picioare. Se vede lipsa antrenamentului de trail-running in ultima vreme, ceea ce e rau, ca Ciucasul bate la usa.

Am coborat in drum prin stanga, adica pe unde a fost urcarea, si nu am mai alergat si bucata de sosea de vreo 2 km. La iesirea in asfalt, asa arata GPS-ul ca ne-am descurcat. Binisor zic eu pentru o tura in doi, ma gandesc ca la concurs am fi facut o figura mai buna. Si sensul ales aleator de noi zic eu ca e ceva mai incet si mai solicitant.

In final, toate pozele facute de noi in aceasta zona de vis le-am pus pe Webshots.