Obligatoriu in palmares - MTB pe Iezer

Exista un cel mai inalt drum din Romania. Din cate stiu eu, acesta este drumul spre Crucea Ateneului, pe sub Iezerul mic, drum ce atinge cota de 2360 m. Asta il face automat un traseu obligatoriu oarecum in palmaresul MTB-istului mioritic. Nu doar atat, ci este foarte frumos, ba mai mult, se poate face in circuit. Traseul nostru, incepand din centrul comunei Leresti, are cam 60 km cu peste 1900 m diferenta de nivel. L-am pus pe Bikemap si arata asa:

Am mai urcat de 2 ori la Crucea Ateneului pana acum, dar m-am intors pe acelasi drum. In sfarsit, l-am facut ca circuit. Traseul este deosebit de simplu ca orientare, este destul de solicitant atat fizic cat si tehnic, datorita starii precare a drumului si, mai ales, este deosebit de frumos ca peisaj.

El incepe cu traversarea barajului de la Rausor, drumul de pe baraj continuand intai pe vale in sus, iar apoi, facand o mare serpentina de cativa km, iese in golul alpin. Nu aveti cum gresi drumul, urmariti tot timpul drumul principal, cel mai bun, care o ia in sus.

Drumul continua sa tina creasta, facand uneori mici serpentine. Peste 2000 m se face simtita si atmosfera alpina.

Dupa ce atinge cota sa maxima, de peste 2350 m, sub varful Iezerul Mic, acesta trece pe cealalta parte a crestei principale a masivului, ajungand la Crucea Ateneului, monument ridicat intr-un loc foarte frumos, cu vedere spre lacul Iezer si refugiul Salvamont din vale.

Pentru a continua tura, foarte simplu, urmati in continuare drumul, care acum merge in paralel cu marcajul banda rosie, spre cabana Voina. El trece pe langa niste imense momai pe care Roxana si le-ar fi dorit in portbagaj, sa facem alei prin curte :)

Coborarea este destul de relaxanta in prima parte, drumul facand cateva serpentine spre deosebire de traseul turistic care merge drept si pe care il reintalneste mereu.

La un moment dat, drumul coteste tare la dreapta, traseul urmand un picior inierbat, unde cand am fost noi pastea o turma de oi. Mai jos se vedea drumul. Mie mi s-a parut ca, daca drumul este acelasi, face un ocol prea mare, peste un picior montan destul de indepartat, asa ca am atacat poteca prin iarba, care se coboara relativ ok, mai putin ultimii 100 m pana in drum unde smocurile de iarba sunt ceva cam mari.

Odata ajunsi in drum, am continuat pe acesta pana cand se pierde pe o pajiste deasupra unei stane. Traseul, marcat cu stalpi, continua direct spre stana respectiva. Aici s-ar putea sa fie nevoie sa va dati jos un pic de pe bicicleta, daca nu de la smocurile de iarba, sigur din cauza cainilor, destul de agresivi.

Pe directie dreapta inainte, treceti pe langa stana ce se vede in poza in departare si, fix in spatele ei, incep niste drumuri de TAF de exploatare, pe care se coboara exact pana la cabana Voina. Asta este o alta parte foarte frumoasa a traseului, coborarea fiind deosebit de tehnica si abrupta. Eu am facut-o integral pe bicicleta, pe ploaie, deci se poate face. 

 Chiar inainte de a ajunge la cabana, drumul tine pentru vreo 200 m o albie de parau. Aici ar mai fi un loc unde mai trebuie mers un pic pe langa bicicleta. Intoarcerea pe langa lac este rapida si e o ocazie buna de dezincalzire a muschilor.

A fost aglomeratie mare pe Iezer in acea zi. Luci cu Andreea ziceau ca vor sa faca o tura hardcore, sa plece devreme si sa faca toata creasta pana pe Papusa, sa coboare de acolo. Am vazut urme de biciclete si am zis ca sunt ei in fata noastra. De fapt, ne-am intalnit cu Len si prietena lui, care urmau sa doarma la refugiul Iezer si sa continue a doua zi spre Plaiul Foii. La intoarcere, la baraj era masina lui Luci, deci si ei au plecat, dar doar pe la ora 13, si au facut acelasi traseu cu noi. Pana la urma, saracii caini de la oi au avut ce latra in dupa-amiaza aceea :)

Acesta este, fara discutie, unul dintre cele mai frumoase, dificile, nu foarte lungi si destul de simple ca orientare trasee de la noi. Adaugand altitudinea la care se ajunge, nu pot sa va recomand decat sa puneti bicicletele pe masina si sa-i dati bataie repede spre Campulung, ca sigur o sa va placa.