Predeal MTB Trophy - o zi asa-si-asa

Predeal Trophy e un concurs pe gustul meu, adica greu, cu mult push-bike si urcari tari. Din pacate, in incercarea mea disperata de a ma pregati pentru MPC pe ultima suta de m, am dat o alergare de 12 km in parc ce s-a soldat cu o febra musculara ingrozitoare. In dimineata concursului nu puteam sa cobor scarile fara sa ma tin de pereti. Plouase cu o zi inainte, asa ca, stiind ca traseul e cam noroios, mi-am infiintat si mult doritele roti de noroi, punand un set de Kenda KOT pe vechile mele roti.

Despre concurs, nu stiu ce sa zic. Aproape uitasem ca sunt 10 km de asfalt si drum la start, unde KOT m-au tras rau inapoi, rau de tot. Apoi a urmat coborarea in Timisul de Sus, foarte noroioasa, unde sincer eu n-as fi avut tehnica, sau mai bine zis tupeul, sa o fac cu cauciucurile de uscat. Unii au facut-o asa, eu probabil as fi mers al naibii de incet. Si pe forestier cred ca am avut de pierdut cu KOT. Apoi a urmat push-bike-ul cel lung, care avea noroi imens, pana peste glezna si unde vechiul truc cu caratul bicicletei integral in spate a mers perfect. Apoi, pe partea de trail din padure, mi-a placut ca nu am avut nici un derapaj, nici un mm, am putut sa-mi dau drumul la vale cu curaj pe toata mazga si radacinile ude. Bucata mea preferata, adica bucla din Susai, nu a mers chiar cum mi-am dorit. Am facut-o toata din sa, dar la urcare am avut vreo 2-3 momente critice, lucru ce m-a cam ingrijorat, urcarea aia pe drumul lui Ceausescu fiind ceva ce nu ar fi trebuit sa-mi puna probleme.

Foto de Florian Raducanu

Pe partia Cocos nici n-am incercat sa urc, era ud si sanse 0, plus ca am constatat demult ca nu merita. Pe coborarea spre finish, aproape la final, am lasat doi concurenti care veneau tare sa treaca. Am terminat pe un loc onorabil, dar total nemultumit, puteam mult mai mult decat atat. Una peste alta, a fost un concurs frumos, cu noroi, dar eu nu m-am prea ridicat la propriile asteptari din pacate....