Un sezon de schi minunat

Ca de obicei, iarna raman in urma cu povestitu' turelor. Cred ca e din cauza extazului, schiul e un sport atat de frumos incat de la prima zapada pana la venirea primaverii sunt vandut cu totul. Nu pot sa ma pun la calculator, n-am stare sa stau sa scriu, vad pozele si imi vine sa fug inapoi la munte. Dar macar acum, vara, o sa ma mobilizez sa scriu cateva cuvinte despre orele minunate petrecute alergand impreuna cu oamenii deosebiti cu care ma intalnesc de fiecare data cand se da startul la o noua aventura pe piei de foca.

2.02.2013 - Cupa Memoriala Dorin Jercan si Cosmin Conut, Zarnesti

Sezonul a inceput, ca de obicei, cu concursul de la Zarnesti, organizat de Silviu Manea si echipa. Dar anul acesta ei ne-au pregatit o mare surpriza: pe dealul dintre Zarnesti si Magura, ei au reusit sa faca un adevarat traseu de schi-alpinism, cu urcari si coborari abrupte, culoare inguste, ba chiar si un horn de peste 40 de grade inghetat pe care s-a coborat pe coarda!!! Multe clase peste vechiul traseu, frumos si acela, concursul de anul acesta ne-a facut sa plecam spre casa cu un mare zambet intiparit pe fata. Multumim mult, Silviu, pentru efortul depus. Sa mai adaug si ca nu a existat o taxa de participare, doar posibilitatea unei donatii voluntare!

9.02.2013 - Cupa Honey Energy, Magura

La o saptamana distanta de memorial, a venit si prima editie a cupei Honey Energy, organizata de aceasta data de Rares Manea, care a ales ca locatie centrul comunei Magura. A fost un traseu ceva mai cuminte, dar totusi lung si solicitant, beneficiind de o zapada proaspat cazuta in noaptea dinainte. A fost si Roxana si ne-am simtit minunat, chiar daca pe sub zapada tentanta erau ascunsi mici si perversi bolovani. Schiurile au facut fata cu bine si fara urmari. Abia asteptam editia de anul urmator!

16.02.2013 - Semimaratonul Piatra Mare

De cate ori am ocazia, ma duc la acest concurs deja cu traditie, dar cu o organizare genial de minimalista. Dar cu toate acestea, adica implicare aproape zero a organizatorilor, concursul continua sa existe, lumea continua sa vina iar eu voi merge de cate ori nu voi gasi ceva mai bun de facut. Anul asta, treaba nu a stat foarte bine. Zapada a fost exterminata de ploaie iar traseul nu arata foarte bine pentru schi. Dar totusi, m-am incumetat si am plecat pe schiuri. De la inceput, s-a putut alerga cu ele in picioare, chiar daca pe alocuri zapada era intrerupta. La start am fost doar vreo 6 schiori. M-am distantat din start de toti ceilalti si, motivat fiind, i-am dat tare. Am urcat partea abrupta cu schiurile pe rucsac. Pana sus, n-am mai vazut urma de schior. La vale, i-am dat tare, dar la mai putin de jumatate din coborare m-am cam infipt in bolovanii de pe poteca. Se cam terminase coborarea pe doage, asa ca am continuat cam jumatate din coborare in alergare in clapari, cu schiurile in mana. Am ramas surprins de faptul ca TLT5 sunt impecabili la alergare, fugeam mancand pamantul (ca zapada nu mai era) cot la cot cu altii in adidasi, iar daca nu aveam schiurile de carat in mana, cred ca ii depaseam pe alergatori. Am fost impresionat de calitatile claparilor la astfel de provocari. In drum, mi-am pus din nou schiurile, sa termin, simbolic, pe ele, pe mica limba de zapada inghetata ramasa. Am terminat pe locul 1 la schi, la vreo 10minute de urmatorul concurent, in 2:11:53. Cel mai bun rezultat al meu pana acum la schi, desi concurenta a fost redusa. Dar ramane o medalie aurie de locul 1 agatata cu drag pe perete....

09.03.2013 - Postavaru Night - Poiana Brasov

A fost si o noua editie de Postavaru Night. Nu e tocmai concursul meu, pentru ca implica doar urcare pura, fara coborari, fara tranzitiile la care eu castig mult. Dar totusi, am reusit un rezultat bun de 45:08, pe locul 32 la general din 94 de concurenti si locul 13 din 35 la categoria mea. A urmat acelasi chef, aceiasi aglomeratie, aceiasi coborare noaptea si intoarcere semiadormit acasa....

16.03.2013 - Cupa Memoriala Mike Csaba - Madarasi

De prima data cand am ajuns la Madarasi, acum vreo 3 ani, m-am indragostit de mica statiune izolata in inima muntelui. Odata terminata aventura drumului pana acolo, aventura de care am avut parte si anul acesta din belsug - lanturi, derapaje, spart taluzuri de zapada - ne-am relaxat si bucurat de ospitalitatea secuilor. Concursul a fost, ca de obicei, lung si placut, cu coborari prin pulver de vis, cu urcari cu peisaje unice. Voi reveni aici de cate ori voi avea ocazia. Ziua s-a terminat cu un chef monstru la cabana veche, ca in tinerete, cu muceala si cu dureri de cap si voma dimineata. Dimineata care m-a prins tot pe schiuri, spre varf, la "revenire", da' nu dupa efort. Si, ca de obicei, ziua de duminica am dedicat-o schiului pe instalatiile de acolo, superbe si ridicol de ieftine.

30.03.2013 - Cupa Calimani, Toplita

Toata iarna mi-am dorit sa ajung la concursul din Calimani, desi distanta facea treaba aproape imposibil acest lucru. Totusi, am facut o combinatie si am ajuns la un concurs ce se anunta ca unul din cele mai frumoase trasee de acest gen. Aproape sa fie, dar in ziua concursului ploaia a facut praf planurile organizatorilor, iar zapada grea si uda cazuta din belsug in creasta a facut impracticabile din motive de securitate cele mai frumoase bucati. Asa ca am ramas cu o urcare lunga, intai pe forestier, apoi prin padure si in final ceva mai tehnica, urmata practic de o coborare lunga pe forestier. Destul de putin, dar na, vremea nu iarta, ne-am bucurat ca am reusit sa facem si atat.... Tot ce ne putem gandi este sa revenim la anu' si sa avem noroc de intregul traseu, care promite sa fie unul adevarat de schi-alpinism.

20.04.2013 - Cupa Memoriala Buzasi Zoltan, Balea Lac

Sfarsitul de sezon a fost apoteotic. Dupa doi ani in care m-am tras pe cur, sa zic asa, am ajuns si eu la linia de start a celui mai adevarat concurs de schi-alpinism de la noi, cupa Buzasi Zoltan de la Balea Lac, un traseu cu adevarat alpin, cu culoare inguste, urcari abrupte, traverseuri, zone de creasta, aproape totul la peste 2000 m, in zona salbatica a Fagarasului. Cum eu am inima mica atunci cand e vorba de alpinism, am plecat cu un nod in gat, dar vremea impecabila, traseul cum nu mi-am putut inchipui de frumos, totul m-a facut sa petrec mai mult de doua ore de extaz pe schiuri. Nimic nu poate fi mai frumos, au fost probabil cele mai deosebite momente sportive din viata mea. Chiar daca eram deja, m-am mai indragostit o data de schi-alpinism. In plus, a fost prima data cand am participat cu noile mele schiuri Movement Fish cu legaturi Dynafit Radical Lite de doar 900 g bucata cu legatura cu tot, schiuri cu care voi alerga in urmatorii ani si cu care voi incerca sa ajung sus, printre cei buni.... Am dat si o urcare/coborare pe schiuri in saua Capra. De mult imi doream sa urc Capra pe schiuri, nu cu ele in spate, iar Fish mi-au dat ocazia asta. Ziua s-a terminat cu o coborare pe schiuri pana la Balea Cascada, impovarat ca un pom de craciun. Ce sa zic, o zi perfecta si niste schiuri care pe final am inceput sa le controlez acceptabil. Dupa mult antrenament, sunt convins ca sezonul viitor va fi exploziv. Viitorul suna bine!