Balaurind pe valea Bucsoiului si pe Balaur

Ieri am fost pe valea Bucsoiului, o vale foarte frumoasa si pe care vroiam de mult sa merg(lucru nerelevant pana la urma deoarece eu vreau sa merg pe toate vaile, mai putin albisoarele si blidul uriasilor care ma cam sperie momentan). Initial in tura am decis sa merg cu Corina deoarece toti ceilalti erau ocupati, pana la urma duminica la Gura Diham eram urmatorii: Radu,Corina,Cristina,Cristi, Tudorica - zis si inima de leu - si subsemnata. Traseul stabilit initial era urcare pe valea Bucsoiului si coborare pe Valea Morarului. Asa ca am inceput cu binecunoscuta urcare spre Poiana Izvoarelor unde s-a facut si un mic popas, dupa care juma' de ora pana la intrarea pe vale. Pe vale zapada era destul de multa, coltzarii i-am pus chiar de la inceput. Vremea se arata buna, ba chiar la inceput as zice ca imi parea rau ca nu aveam crema de soare. Radu mi-a aratat Valcelul Portitelor si valcelul Grohotisului pe care ar vrea sa mearga in viitorul apropiat. Frumoase, ce sa zic, vorba lu' Chelu - valcelele astea stau in picioare. Am mers noi pret de vreo 50 minute pana la prima oprire unde am mancat, Radu si Cristi s-au catzarat pe un fel de turn, s-au facut poze, chestii obisnuite care se fac in ture. Dupa care ne-am continuat urcusul. Pe vale zapada era excelenta, toate saritorile erau acoperite. Chiar la iesirea de pe vale a inceput sa se lase ceata, ba chiar ne amenintau si cativa stropi de ploaie. Cum valea Morarului parea totusi un pic prea departe, decizia baietilor a fost sa o dam pe balaur la vale. Frumos indemn, mai ales ca eu ramasesem cu niste senzatii ciudate de la ultima tura pe balaur. Una peste alta nu mi s-a mai parut nimic nasol la aceasta creasta, ba as putea zice ca a durat putin coborarea. Dupa ce am ocolit un horn prin stanga, pe o fata de iarba+stanca baietii au zis ca nu are rost sa coboram pe timbal si sa ne dam pe un valcel ca ajungem tot pe tache, dar un pic mai jos de intrarea pe vale. Dupa un traverseu pe o fata de stanca unde am dat cu rockul si cu pioletul in tot ce am nimerit am inceput coborarea pe zapada (doamne ce bun e pioletul. Nu stiu cine l-a inventat dar ii multumesc din suflet). Radu si Cristina asteptau sa coboram, Cristi era mult mai jos. Asa ca am coborat pana la el. Cu inima stransa sa nu ma intalnesc cu parosul prin marea de jnepenis, am inceput sa il strig de mama focului. Cristi gasise drumul printr-o vegetatie abundenta si urca spre noi. Dar surpriza emisiunii nu a intarziat sa apara. In scurt timp a inceput sa ploua torential, de ziceai ca e rupere de nori. Asa ca am stat cu el sub folie pana au aparut fetele. Ultima parte a coborarii a fost printr-un hatas de jnepeni si vegetatie de iti era mai mare dragul. La cabana Poiana Izvoarelor ne-am oprit sa luam o pauza de ceai si sa ne mai tragem un pic sufletul. Iar de aici la Gura Diham. Vedeta acestei ture a fost clar Tudorica, iar eu ma declar fan total. Drumul pana la Bucuresti a trecut pe la restaurantul Riviera din Sinaia, unde a venit si Horatiu proaspat participant al concursului Ecoul Malinului.

La inceputul vaii:



Cele doua fire:



Drumul e lung:



And finally: