Padina lui Calinet si Valea Coltilor

Weekendul asta pot spune ca am debutat mai serios in mersul pe vai, mai ales ca am facut 3 vai deosebite. Planul pentru sambata era sa urcam pe Padina lui Calinet iar pentru duminica urma sa stabilim sambata seara. Pentru Horatiu weekendul a inceput un pic mai devreme, asta pentru ca a plecat de vineri sa coboare pe schiuri cu Bubulu pe Valea Alba sau Vale Blanche cum imi place mie sa ii spun. The rest of the team am plecat vineri dupa amiaza adica eu,Radu,Corina si Adrian. Cristi era deja la Bran de vineri seara iar Kitty si Paul - pe numele lui de scena Chelu - au ajuns sambata dimineata. Deci vineri seara ma debarca Radu la Petrom-ul din Predeal de unde ma culege Horatiu care se intorcea cu Bubulu din Brasov. Sambata urma sa ne intalnim cu totii la Plaiul Foii la ora 9:30. Seara de vineri a fost una educativa, la un paharel de uzo Bubulu ne-a pus niste filme cu Costila si filmul cu coborarea pe Blid care impresioneaza mai ales din cauza unghiului din care a fost filmat. Sambata dimineata am plecat cu Horatiu spre Plaiul Foii, nu inainte de a ne opri la Petrom V sa mancam ceva. Asa ca pe la 9:30 toata lumea era prezenta in formula: Radu, Adrian,Cristi,Corina,Kitty, Paul,Roxana si Horatiu. Desigur prezenta exotica a lui Chelu a inviorat un pic atmosfera, el fiind de altfel protagonistul mishto-urilor si bascaliei pe care am facut-o toata ziua. Tura a inceput firesc adica pe la 10 am inceput sa urcam spre Cabana Ascunsa, prima oprire fiind chiar in saua de unde se face dreapta spre scara de fier. Dupa ce am coborat scara de fier, ne-am echipat pentru a urca pe vale. Desi la inceput vremea a fost buna, dupa ce am mers cam 2/3 din vale a inceput sa ne ameninte cu cateva tunete iar la iesirea in creasta ploua deja serios. Aproximativ in jur de 3 eram la Ascutit, unde am facut o pauza mai mare in speranta ca se mai opreste ploaia. Cum ploaia nu dadea semne ca se opreste pe la 4 am plecat de la Ascutit sa coboram pe braul Cioranga. Din cauza faptului ca mai erau zone cu gheata, stanca era uda de la ploaie si mai ales din cauza ca am abordat gresit traseul, coborarea pana in poteca a durat un pic mai mult pentru mine si Horatiu. Pe principiul "frate se rup prizele cu mine" ne-a luat cam o ora pana am coborat prima suta de metri pana in poteca. De asemenea coborarea a fost impanata cu expresii de genul "daca scap de aici nu mai mor niciodata", " nu vreau sa imi las oasele pe aici" sau " jur ca nu mai cobor niciodata din Piatra Craiului pe ploaie", formulari pe care le-am auzit la fiecare 20 secunde. Dupa ce ne-am vazut in poteca treaba a mers mai bine, dar totusi cu un mic stres pentru ca erau zone cu zapada iar noi nu ne-am mai pus coltzarii conform unui alt principiu "las' ca merge si asa'". Eu si Horatiu am tinut coada plutonului,taras grapis am ajuns si la Cabana Ascunsa unde Horatiu s-a prabusit, si-a aruncat rucsacul si si-a exprimat bucuria printr-o expresie plastica pe care imi este greu sa o redau dar care exprima perfect trairile din ziua respectiva. Dupa asta a urmat coborarea printr-un horn nisipos si foarte friabil, izvorul lui Orlovschi iar pe la 9 seara eram la masini. Kitty si Paul s-au intors la Bucuresti, restul echipei a mers la casa lui Radu de la Predelutz unde ne astepta o super masa copioasa. Dupa o discutie cu Bubulu care ne-a zis ca pe Valea Coltilor e super zapada de coltzari, planul pentru duminica a fost conturat: urcare pe valea Coltilor si coborare pe valea Galbinelelor. Duminica Horatiu s-a dus sa mai schieze pe Alba, asa ca echipa de coltzari a fost diminuata. Prin urmare: Radu,Adrian,Cristi,eu si Corina am plecat duminica pe la 10 pe traseu. Dupa urcarea pe Valcelul din Poienita, am coborat pe Hornul Pamantos iar la intrarea pe Valea Coltilor ne-am acordat un mic ragaz sa ne echipam. Zapada parea intr-adevar foarte buna, pe alocuri in dreptul saritorilor mai era cate un bolovan descoperit. Valea Coltilor mi-a depasit asteptarile, urcusul fiind sustinut pana am ajuns in strunga Coltilor. Cand am ajuns in strunga, mi s-a taiat respiratia. Hornul Coamei si peretele Galbinelelor cu traseele celebre nu te pot lasa indiferent. De altfel perspectiva este mult diferita decat de la baza peretelui. Din strunga Coltilor am coborat pana am ajuns la hornul de unde se coboara in firul principal al vaii Galbinele. Pe horn am facut un mic rapel pana am ajuns in firul vaii. Iar de aici in jumatate de ora eram la refugiul Costila. Eu si Cristi am inceput sa coboram, ceilalti oprindu-se la refugiu pentru pauza de masa. Pe drum a inceput si ploaia, adica a inceput o torentiala care in 15 minute ne-a udat pana la piele. Pe la 4 ne-am intalnit si cu Horatiu care terminase tura de schi si impreuna am mers la binecunoscuta carciuma din Sinaia unde am savurat masa si o bere (eu ) si cate o cola baietii. Drumul spre Bucuresti a fost lung, asta datorita faptului ca se mergea bara la bara de la intrarea in Saftica.

Scara de fier:

















Valea Coltilor:







Hornul Coamei:



Galbinele: