Fluturasul Vidrarului - Circuit MTB in Muntii Fruntii

Cu toate ca planurile pentru weekend-ul asta erau mari, trei saptamani de concursuri isi pun amprenta pe fizicul omului. Astfel, dupa o vineri lucrata din greu pana seara si un drum ingrozitor pana la Draganesti, sambata dimineata, rupt de tot de oboseala, am luat decizia grea de a nu mai face nimic in acea zi. Pur si simplu nu mai puteam sa fac nimic, tot organismul striga dupa ODIHNA. Asa ca mi-am petrecut ziua mai mult dormind, incluzand si doua plimbari in parc cu Castor.

Dar o zi de odihna e destul, asa ca duminica dimineata, cu forte noi, am hotarat sa facem totusi ceva, chiar daca nu o sa rupem muntii in doua. Pe drumul spre Pitesti m-a traznit o idee, deoarece era cam tarziu pentru tura de Podeanu planificata si furtuna plutea in aer. Mi-am zis: cum ar fi sa facem un circuit identic cu cel din muntii Ghitu, dar in oglinda, in muntii Fruntii? Trecerea de la Vidraru pe Topolog o aveam studiata pe GPS ca parte din tura din Podeanu, dupa o idee de la Doru, asa ca munca noastra de cercetare urma sa fie legatura dintre zona de jos a Transfagarasanului, respectiv Aref si valea Topologului, respectiv Salatrucu. Traseul si profilul au aratat asa:

Traseul complet il gasiti pe Bikemap.

Am inceput tura din parcarea de la Ceatea Poienari, pe care am vizitat-o cu aceasta ocazie. Daca treceti pe acolo, nu o sariti, e ceva deosebit, chiar daca e intr-un varf de stanca si e ceva de urcat pana la ea. La coborare am numarat treptele: mie mi-au dat 1447 de bucati. Sunt curios daca le-a mai numarat cineva vreodata, oare lor cat le-a dat? Oricum, au fost o incalzire buna pentru tura.

Dupa scurta bucata de asfalt pana in Aref, la capatul satului, la indicatiile localnicilor, am inceput sa urcam spre Salatruc. Insa situatia nu este foarte roza, pe langa faptul ca drumurile sunt proaste rau, cu santuri imense si denivelate de la noroiul uscat, sunt si o gramada de intersectii. Pe scurt, noroc cu GPS-ul cu care ne inspiram pentru a alege calea buna, chiar daca de vreo 2-3 ori am luat-o aiurea si ne-am intors. Zona este grea ca orientare fara GPS si fara localnici, dar e deosebita. Pantele mari pun la incercare talentele de catarator iar drumul, abia vizibil pe alocuri prin iarba plina ochi de flori de toate culorile, te vrajeste.

Dupa multe rataciri, drumul incepe sa coboare usor spre Valea Topologului si, dupa o urcare brusca de zile mari pe care am urcat-o si nici acum nu-mi vine sa cred, se transforma intr-un forestier decent care se termina la asfalt in Salatruc. Asfaltul trebuie urmat in amonte pe vale pana dupa iesirea din sat, unde se mai strica drumul, iar dupa cativa km se trece pe drumul forestier de pe Valea Cumpanatelului. De pe acesta se iese pe un drum abrupt, de TAF, ca in imagine, pentru a ajunge intr-o zona mult mai salbatica. La un moment dat, probabil datorita apelor, drumul de pe vale dispare si se urca pe un drum de TAF foarte noroios, la o sesiune de vreo 30 min de push-bike, sesiune care se termina intr-un alt drum forestier de calitate.

Acest ultim drum coboara in Valea lui Stan si o urmareste pana la zona unde aceasta devine inaccesibila, de unde trece doua dealuri si o poiana pana ajunge in drumul de contur al lacului Vidraru de pe malul drept, care trebuie urmat pana la baraj. Portiunea include si un tunel off-road destul de lung - va puteti inchipui cum e de bun drumul prin el daca stiti cum e prin cele asa-zis asfaltate...

In fine, ultima bucata, ca si in cazul turei din Ghitu, este coborarea pe Transfagarasan de la Vidraru la Poienari, punctul nostru de pornire. Pe drum nu se poate sa nu te opresti sa te mai miri odata de munca si tupeul cu care a fost construit drumul prin mijlocul falezei de stanca. Cine ar mai face azi asa ceva? Nimeni...

O ultima precizare ar fi ca, de data asta, trebuie sa constat ca acest traseu se face mai bine in sens invers decat l-am parcurs noi. Ar elimina zonele de push-bike daca s-ar mai usca noroiul si multe zone de urcat pe care unii s-ar putea sa aiba dificultati si ar fi pacat sa impinga la bicicleta. Daca insa sunteti un catarator impatimit, faceti-l asa, bucata de la Aref in sus o sa va scoata si ultimul zambet de pe buze.

In fine, ca o ultima idee, evidenta de altfel, ne-am gandit ca cele doua trasee, din Ghitu si Fruntii, s-ar putea uni intr-unul singur, de 80 km, cu adevarat solicitant. Cum cele doua trasee sunt oarecum simetrice fata de axa Transfagarasanului, ele arata pe harta ca si aripile unui fluture, coada acestuia fiind chiar lacul Vidraru, asa ca m-am gandit sa-l numesc Fluturasul Vidrarului. Abia asteptam sa-l parcurgem dintr-o bucata. Il gasiti pe Bikemap, iar el arata asa:

Este un super traseu de o zi pentru ciclistii de performanta si o ocazie buna de a petrece doua zile minunate in zona pentru cei care prefera sa o ia mai usor. Ultimii vor avea ocazia sa parcurga Transfagarasanul de sub Vidraru intr-o zi in sus si intr-o zi in jos, dar vor avea timp sa viziteze si Cetatea Poienari sau canionul Valea lui Stan. Una peste alta, un traseu minunat intr-o zona aproape neumblata.