Fluturasul Vidrarului - Circuit MTB in Muntii Fruntii

Cu toate ca planurile pentru weekend-ul asta erau mari, trei saptamani de concursuri isi pun amprenta pe fizicul omului. Astfel, dupa o vineri lucrata din greu pana seara si un drum ingrozitor pana la Draganesti, sambata dimineata, rupt de tot de oboseala, am luat decizia grea de a nu mai face nimic in acea zi. Pur si simplu nu mai puteam sa fac nimic, tot organismul striga dupa ODIHNA. Asa ca mi-am petrecut ziua mai mult dormind, incluzand si doua plimbari in parc cu Castor.

Dar o zi de odihna e destul, asa ca duminica dimineata, cu forte noi, am hotarat sa facem totusi ceva, chiar daca nu o sa rupem muntii in doua. Pe drumul spre Pitesti m-a traznit o idee, deoarece era cam tarziu pentru tura de Podeanu planificata si furtuna plutea in aer. Mi-am zis: cum ar fi sa facem un circuit identic cu cel din muntii Ghitu, dar in oglinda, in muntii Fruntii? Trecerea de la Vidraru pe Topolog o aveam studiata pe GPS ca parte din tura din Podeanu, dupa o idee de la Doru, asa ca munca noastra de cercetare urma sa fie legatura dintre zona de jos a Transfagarasanului, respectiv Aref si valea Topologului, respectiv Salatrucu. Traseul si profilul au aratat asa:

Traseul complet il gasiti pe Bikemap.

Am inceput tura din parcarea de la Ceatea Poienari, pe care am vizitat-o cu aceasta ocazie. Daca treceti pe acolo, nu o sariti, e ceva deosebit, chiar daca e intr-un varf de stanca si e ceva de urcat pana la ea. La coborare am numarat treptele: mie mi-au dat 1447 de bucati. Sunt curios daca le-a mai numarat cineva vreodata, oare lor cat le-a dat? Oricum, au fost o incalzire buna pentru tura.

Dupa scurta bucata de asfalt pana in Aref, la capatul satului, la indicatiile localnicilor, am inceput sa urcam spre Salatruc. Insa situatia nu este foarte roza, pe langa faptul ca drumurile sunt proaste rau, cu santuri imense si denivelate de la noroiul uscat, sunt si o gramada de intersectii. Pe scurt, noroc cu GPS-ul cu care ne inspiram pentru a alege calea buna, chiar daca de vreo 2-3 ori am luat-o aiurea si ne-am intors. Zona este grea ca orientare fara GPS si fara localnici, dar e deosebita. Pantele mari pun la incercare talentele de catarator iar drumul, abia vizibil pe alocuri prin iarba plina ochi de flori de toate culorile, te vrajeste.

Dupa multe rataciri, drumul incepe sa coboare usor spre Valea Topologului si, dupa o urcare brusca de zile mari pe care am urcat-o si nici acum nu-mi vine sa cred, se transforma intr-un forestier decent care se termina la asfalt in Salatruc. Asfaltul trebuie urmat in amonte pe vale pana dupa iesirea din sat, unde se mai strica drumul, iar dupa cativa km se trece pe drumul forestier de pe Valea Cumpanatelului. De pe acesta se iese pe un drum abrupt, de TAF, ca in imagine, pentru a ajunge intr-o zona mult mai salbatica. La un moment dat, probabil datorita apelor, drumul de pe vale dispare si se urca pe un drum de TAF foarte noroios, la o sesiune de vreo 30 min de push-bike, sesiune care se termina intr-un alt drum forestier de calitate.

Acest ultim drum coboara in Valea lui Stan si o urmareste pana la zona unde aceasta devine inaccesibila, de unde trece doua dealuri si o poiana pana ajunge in drumul de contur al lacului Vidraru de pe malul drept, care trebuie urmat pana la baraj. Portiunea include si un tunel off-road destul de lung - va puteti inchipui cum e de bun drumul prin el daca stiti cum e prin cele asa-zis asfaltate...

In fine, ultima bucata, ca si in cazul turei din Ghitu, este coborarea pe Transfagarasan de la Vidraru la Poienari, punctul nostru de pornire. Pe drum nu se poate sa nu te opresti sa te mai miri odata de munca si tupeul cu care a fost construit drumul prin mijlocul falezei de stanca. Cine ar mai face azi asa ceva? Nimeni...

O ultima precizare ar fi ca, de data asta, trebuie sa constat ca acest traseu se face mai bine in sens invers decat l-am parcurs noi. Ar elimina zonele de push-bike daca s-ar mai usca noroiul si multe zone de urcat pe care unii s-ar putea sa aiba dificultati si ar fi pacat sa impinga la bicicleta. Daca insa sunteti un catarator impatimit, faceti-l asa, bucata de la Aref in sus o sa va scoata si ultimul zambet de pe buze.

In fine, ca o ultima idee, evidenta de altfel, ne-am gandit ca cele doua trasee, din Ghitu si Fruntii, s-ar putea uni intr-unul singur, de 80 km, cu adevarat solicitant. Cum cele doua trasee sunt oarecum simetrice fata de axa Transfagarasanului, ele arata pe harta ca si aripile unui fluture, coada acestuia fiind chiar lacul Vidraru, asa ca m-am gandit sa-l numesc Fluturasul Vidrarului. Abia asteptam sa-l parcurgem dintr-o bucata. Il gasiti pe Bikemap, iar el arata asa:

Este un super traseu de o zi pentru ciclistii de performanta si o ocazie buna de a petrece doua zile minunate in zona pentru cei care prefera sa o ia mai usor. Ultimii vor avea ocazia sa parcurga Transfagarasanul de sub Vidraru intr-o zi in sus si intr-o zi in jos, dar vor avea timp sa viziteze si Cetatea Poienari sau canionul Valea lui Stan. Una peste alta, un traseu minunat intr-o zona aproape neumblata.

Focul Viu - 40 de ani de speologie

Anul acesta pe 19 mai Focul Viu a implinit 40 de ani asa ca am decis sa sarbatorim cum se cuvine marele eveniment. Am decis sa facem petrecerea in weekendul 19-20-21 iunie iar ca locatie am ales Cabana Caprioara de langa Ratei. Acum cinci ani ar fi trebuit sa apara cartea "Focul Viu 35 de ani". Din motive obiective, cartea nu a mai aparut asa ca momentul aparitiei a fost amanat pentru Focul Viu 40 de ani.

 La carte au muncit multi, atat cei care au scris articolele dar in special Radu Dumitru cel care a fost "creierul" si care s-a implicat cel mai mult in organizarea evenimentului. Desi se discutase cu cei de la Caprioara cu mult timp in urma despre faptul ca vrem sa organizam acolo FV40, cu cateva zile inainte suntem informati ca nu mai avem loc din cauza unor tabere de copii. Asa ca in ultimul moment Radu a gasit ca locatie cabana Cuibu Dorului de langa Sinaia.

FV 40 a inceput vineri la ora 10 la Facultatea de Geologie unde am fost onorati cu prezenta deosebita a domnului Marcian Bleahu. Mi-as fi dorit mult sa merg dar nu am reusit sa scap de pe "plantatie" asa ca in ciuda planurilor marete de a da o mana de ajutor la echiparea falezei si avenului Bratei am ajuns vineri seara impreuna cu Alex si Raluca. Marturisesc ca mi-a placut foarte mult cabana si cred ca a fost mult mai bine asa decat daca am fi ramas la Caprioara. Am fost destul de multi, in jur de 90 de oameni. 

Seara de vineri a inceput cu o proiectie de filme si poze, intre timp Martinez a deschis magazinul de suveniruri "Focul Viu" adica a aprins focul pentru gratar. Am stat pana pe la trei noaptea pentru ca sambata am zis sa prestez si eu pe faleza si in aven. Sambata dimineata dupa vreo trei cafele eram fresh. Am dat o mana de ajutor la bucatarie iar pe la 11 ne-am carat la faleza si aven .

                                             Fotografii: Alex Ion

 

Tinand cont ca afara era cald de nu puteai respira momentul coborarii in aven a fost cel mai placut. Dupa ce am iesit din aven am mers la faleza iar pe la opt ne-am carat la cabana sa continuam cheful.

Pe la zece seara a aparut si Horatiu la timp pentru a prinde tortul si momentul festiv. Am mai "luptat" si sambata pana la trei dupa care am mers la culcare asta pentru ca duminica aveam in plan sa dam o tura in Bucegi. Duminica dimineata pe la 11 ne-am carat noi2 si cu Alin la Padina, iar restul trupei au mers sa dezechipeze faleza si avenul. Seara ne-am reintalnit toti la carciuma din Pucioasa, am mai stat la un pahar de vorba iar pe la 12 noaptea am ajuns in Bucuresti. A fost extraordinar, dar fara implicarea lui Radu, a Raisei si a Ioanei nu stiu daca noi ceilalti ne-am fi descurcat. Ei au muncit cel mai mult dar pana la urma a iesit bine.

Pentru mine cel mai important lucru e ca am cunoscut OAMENII DE AUR ai FOCULUI VIU, membrii fondatori ai clubului care au muncit mult si au scris pagini importante in speologia romaneasca. Sunt oamenii in fata carora imi plec privirea pentru ca ei sunt cu adevarat FOCUL VIU. Pe langa ei noi suntem niste epigonii.

Maratonul Medival Medias 2009 si un mic antrenament in Bucegi

A venit in sfarsit Medias-ul. Primul maraton cu proba lunga reala pe anul asta a fost doar pentru mine, Roxana nu a putut sa vina. Prin urmare, dupa o escala vineri in Cluj, sambata dimineata m-am dus la prima ora in Medias si m-am inscris la proba de 80 km. Traseul maratonului e deosebit de pitoresc si placut, pe dealurile si prin satele din jur, incluzand si trecerea prin niste biserici fortificate medievale. Profilul, dupa cum se vede, include multe urcari, unele dintre ele destul de dificile.

E personal m-am simitit acceptabil, partea rea fiind caldura si faptul ca imi tot amorteau de la ceva picioarele, fapt ce ma obliga sa ma tot opresc si care m-a facut sa pierd probabil minute bune, mai ales pe ultima jumatate. Cu toate astea, sunt multumit de rezultat. Am terminat in 5.17 ore fata de 7.48 cat scosesem anul trecut. In plus, anul trecut am fost ultimul, iar anul acesta sunt asezat confortabil la mijlocul clasamentului. Am tras tare, dar s-a vazut.

Merge si o felicitare la organizatori care, cu exceptia unui mic incident la premiere, care a tinut mai mult de nesimtirea unui participant, au fost la inaltime. Cuvantul corect este "impecabil" si sper sa ne vedem acolo toti si anul viitor.

Rezultatele si pozele organizatorilor sunt pe site-ul maratonului.

Sambata seara am ajuns la aniversarea de 40 de ani a Clubului de Speologie "Focul Viu" unde m-am cam mucit cu bere. Organizarea a fost deosebita iar Roxana care s-a implicat mai mult o sa povesteasca mai pe larg.

Duminica dimineata a venit randul primei ture pe jos de anul asta, cu rol de antrenament/verificare pentru ultra-maratonul Bucegi 7500 care bate la usa. Cu cronometrul in mana, am parcurs traseul Padina - Saua Strunga - Vf. Omu - Valea Ialomitei - Pestera - Padina, echipa fiind formata din noi doi si Alin, adica aproape toata echipa de Carpathian Adventure - lipsea Ovi.

Desi parea ca suntem cam copti, rezultatul nu e rau, dat fiind ca eu, veriga slaba a echipei, veneam dupa 3 nopti aproape nedormite si dupa Maratonul Medias unde am dat tot ce am putut. Am scos 35 min pana in Saua Strunga, 2:20 din Strunga pana pe Omu (traseul e dat de 5:30) iar la intoarcere, unde eu am cedat un pic fizic, am facut aproape 2 ore de pe Omu pana la Padina, incluzand e drept si cateva pauze si un ocol pe la intrarea in P. Ialomitei. In total, am avut pe ceas cam 5:10 incluzand toate pauzele. Nu e un rezultat senzational, dar e bine pentru ambitiile noastre. Am alergat un pic pe coborari si speram ca data viitoare sa mearga din ce in ce mai bine. Sa nu uit ca zona de vest a crestei Bucegilor, pe unde nu mai fusesem niciodata, e deosebit de frumoasa si pasnica, numai buna de trail running. 

Am pus traseul pentru doritori si pe Wandermap.

MTB pe langa Sibiu si un concurs de XCO

Cu ocazia unei noi editii a concursului de XCO Hermannstadt Bike, ne-am pornit incolo noi doi, Radu Dumitrescu, Alex, Alin si Ovi. Dar cum doar concursul este cam putin pentru un weekend, am hotarat sa incercam sambata sa dam cat mai mult din traseul maratonului Geiger de anul trecut, un traseu deosebit de frumos.

Ne-am cazat vineri noaptea la casa bunicilor lui Radu, in Fantanele, zis si Cacova Sibiului, un sat sasesc deosebit de frumos, retras intr-o gura de vale. Sambata dimineata am plecat de acolo sa facem cat putem din traseu, cu intrare in acesta din Gura Raului. Mai jos se poate vedea traseul complet al maratonului, traseul nostru de sambata, apoi si o mica tura ce am mai facut-o in cerc mai restrans duminica, dupa concurs (noi doi si Radu). Si mai jos sunt profilele din cele doua ture.

Traseul Maratonului

Prima zi (cam 75 km)

A doua zi (cam 25 km)

Traseul din prima zi a inceput pe asfalt, din Fantanele in Gura Raului, apoi am urcat cele cateva serpentine spre soseaua de Paltinis si am continuat pe traseu, pe dealul cu releul din stanga, cu o urcare si o coborare deosebite, pe care acum le-am savurat, dar la concurs ele sunt pe la km 80, si te cam demoralizeaza.

Din Rasinari am continuat prin padure spre Cisnadioara, unde am facut o pauza de masa. Am purces apoi la marea urcare in creasta, una dintre cele mai frumoasa catarari de MTB pe care le stiu, mai ales in a doua parte, unde se urca pe un singletrack dur, dar accesibil.

Creasta ne-a intampinat plina cu flori, dar lumea a cam obosit deja si ora era tarzie, asa ca s-a decis retragerea in Rasinari pe coborarea de la traseul scurt, foarte frumoasa si aceasta de altfel.

Din centrul Rasinarilor, unde este si una din cele mai deosebite biserici din Ardeal, am mai mers ceva drum prin Poplaca pana in Gura Raului si apoi la Fantanele. Seara ne-am petrecut-o cu Radu la o pizza in Sibiu, iar Alex, Alin si Ovi s-au intors la Bucuresti.

Duminica a fost ziua concursului. Am bagat o strangere rapida a lucrurilor prin casa si am taiat-o spre parcul Sub Arini unde, pe ultima suta de metri am reusit sa ma inscriu si sa dau un tur de incalzire/recunoastere, o idee buna de altfel, pentru ca mi-am facut o strategie la pasajele mai dificile. Au fost 5 ture de 4 km, cam 80 de participanti iar eu am iesit cam pe locul 18 din 31 parca la categoria 20-35 de ani.

M-am simtit excelent, am reusit sa termin 4 ture pana la oprirea concursului (trecerea locului 1 la linia de sosire. Daca scoteam 1 minut mai bine, intram in tura 5... Asta e, data viitoare. In schimb, sunt mandru ca am parcurs pe bicicleta unele obstacole care acum 2 ani nu am reusit sa le dovedesc.

Un filmulet deosebit de reusit, facut de Eli de la Maros Bike Team din Cluj, puteti vedea pe Vimeo:

http://vimeo.com/5201062

Dupa concurs, fiind de-abia trecut de amiaza, am fugit spre Paltinis sa dam o ultima bucata de traseu de la maraton, cea mai interesanta, coborarea pe jgheabul de bolovani. Pentru asta am lasat masina la intersectia forestierului de Gura Raului cu soseaua de Paltinis si am urcat pe asfalt cu bicicletele cam 9 km, pana in locul unde traseul de concurs, paralel pe portiunea superioara cu soseaua, se lasa spre vale si paraseste drumul.

Coborarea a fost superba, traseul s-a simplificat mult datorita unui val de aluviuni care au mai stabilizat bolovanii. Ziua s-a terminat cu urcarea de la Gura Raului la masina, de unde Roxana si Radu au coborat pe sosea pana in Rasinari, unde am venit si eu cu masina, am spalat bicicletele si am plecat spre casa.

Un weekend reusit, multumim lui Radu pentru gazduire si lui Ovidiu si echipei Ciclism.ro pentru organizarea impecabila a concursului.

Maratonul MTB Muntii Ciucului 2009 si o plimbare la Cernica

Foarte stramtorat de timp si fara Roxana care nu a putut sa plece de la servici, am reusit sa dau o fuga la primul concurs de anul asta, Maratonul Muntii Ciucului. Anul acesta din nou a fost un traseu de 41 km si 1100 m denivelare care se parcurgea o data la proba scurta si de doua ori la cea lunga. Eu nu sunt un mare amator de dat ture de 2 ori, asa ca am ales proba scurta:

 

La start s-au adunat din cate am inteles in jur de 270 de participanti, mult mai multi decat se asteptau organizatorii.

Pentru mine a fost o zi speciala, o zi in care urma sa vad rezultatele antrenamentelor pe care le fac de ceva vreme. Nu aveam sa fiu dezamagit, deoarece am reusit sa parcurg traseul fara nici o oprire si sa scot un timp de aproximativ 2:35, ceea ce e mult mai bine decat reuseam pana acum. Traseul, desi nu avea dificultati tehnice, avea urcari destul de solicitante. Am terminat cu cateva secunde in spatele lui Sorin. Asteptam poze si rezultate, care vor fi afisate pe pagina maratonului.

Am luat track-ul GPS, dar am pornit aparatul doar dupa prima urcare din sosea, adica lipsesc din el cam 200 m, de la iesirea de pe asfalt (care e traseu comun si la intoarcere) pana la baza padurii. Desi unii il au probabil complet, l-am pus si eu pentru doritori pe Bikemap.

Duminica, impreuna cu Radu Savin, cu care am mers si la maraton, am decis sa ne delectam cu o plimbare in "leaganul MTB-ului ragatean", locul, impreuna cu Valea Doftanei, unde se duc cei mai multi din MTB-istii capitalei. Eu n-am mai fost niciodata acolo si aveam o impresie proasta, ca nu merita. Impresia a fost gresita, drumurile din padure fiind foarte stricate, cu urme adanci, fiind cu adevarat o provocare pentru MTB-isti, chiar daca nu prea exista diferente de nivel. Am facut un traseu de vreo 20 km in circuit, cu plecare de la Manastirea Cernica si cu o iesire din padure pana la Autostrada Soarelui.

Cum spuneam, drumurile proaste si vegetatia au facut sa avem chiar si mici sesiuni de "push-bike" !!! (mai mult din cauza vegetatiei prin care nu prea puteai sa treci). Circuitul nostru trece pe drumuri destul de proaste, pe carari inguste si are si o bucata de vreo 200 m de "ratacire" prin padure, daca se poate zice asa. Pentru cei ce vor sa mearga acolo, se pot plimba pe forestiere la deruta, cel putin cu o busola, dar daca track-ul nostru pare interesant, il gasiti pe Bikemap.

Am pus si cateva poze. Zona e plina si de tot felul de animale ciudate: am vazut serpi de 2 m si niste gandaci imensi cat palma...